Forum Crestin Ortodox - Plictisit de viata...

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Intrebari utilizatori (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5063)

- - Plictisit de viata... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11821)

Citat:

În prealabil postat de andreicozia (Post 322326)

Ce nu inteleg eu este:
1. De ce costa asa de mult o noapte petrecuta in bratele ueni prostituate ...la Suceava!, pe bune , nu glumeam!
2. Fiind la 27 de ani de ce oare iti este asa de greu sa-ti gasesti o prietena? Inteleg ca trebuie sa te gindesti sa platesti cind esti la 50+ de ani, dar cind esti tinar si liber in Suceava la 27, venit proaspat din Italia, nu vad de ce ar fi o problema.

Scuzata-mi fie interventia- chiar el zicea ca prietena nu are ca NU-I TREBUIE ACUM...
in fine,incep sa am dubii,mai ales dupa ce a scris ca a imbratisat prostitutia in Italia,insa nu s-a protejat niciodata...mai sa fie!?!?

Citat:

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322194)

...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...Asta a fost tot.

Draga Sebastian, din tot sufletul iti zic, lasa, nu te preocupa de erorile gramaticale ca nu asta conteaza acum.

Eroare ar fi sa nu intelegi CINE si DE CE? a facut ca pastilele in cocteil cu bautura si gazul sa nu-si faca efectul.

Eroare FATALA ar fi sa confunzi ispita demonica a neantului care te atrage si sa crezi ca esti pregatit acum sa treci "dincolo".

Eroare ar fi sa crezi ca nefrica ta de moarte e chiar nefrica. E ANESTEZIE DEMONICA, MALEFICA!!! Asta face diavolul!!! Cu fiecare pacat pe care il facem: ne mai injecteza o doza de SOMNIFER ca sa nu ne mai trezim decat direct in iad.
Pana atunci, desi suntem in viata, suntem doar ca niste zombi. Doar trupul ne e viu dar sufletul e anesteziat. De aia nici nu bagam de seama.

Eroare ar fi sa confunzi curiozitatea indreptata catre Dumnezeu cu cealalta curiozitate irationala de a te arunca cu capul inainte in hau.
Oricat te-ar atrage necunoscutul, NU FII curios sa stii cum e intunericul si suferinta neantului, asa cum nu ai de ce sa fii curios si sa-ti bagi mana intr-un cuib de viespi sau unul de vipere!

Comparativ cu imensa iubire si iertare a lui Dumnezeu, toate pacatele omenirii la un loc, de la Adam pana la sfarsitul veacurilor sunt doar cat o picatura intr-un ocean imens.
Eroare ar fi sa crezi ca tocmai pacatele tale nu ar putea fi "inecate" in acest ocean.

In linkul de mai jos, iti trimit un material audio.
Asculta cu sufletul ce inseamna atractia vidului si a neantului, in pilda fiului risipitor zisa de Hristos acum 2000 de ani special si pt. tine, pt. ca te iubea inca de dinainte de a-ti fi venit tie randul sa te nasti si de a-ti fi venit ideea sa dai drumul la gaz.
Si de cand te tot astepta cu mana intinsa... Intinde-I-o si tu, ca de restul se ocupa El, asa cum S-a ocupat de altii mult, mult, mult mai cazuti ca tine.

Din suflet, te rog, du-te la Biserica, vorbeste cu un preot, ca doar la Biserica este leacul si antidotul pt. otrava cu care te-a otravit si anesteziat cel rau.
Hristos Domnul e Doctorul, Maica Domnului e "cea mai buna asistenta din tot universul" iar preotul e cel care se ingrijeste sa iei medicamentele.

uite aici linkul: http://calindragan.wordpress.com/201...lui-testament/

Dumnezeu sfantul cu tine, Sebastian!

Traim intr-o tara democratica unde fiecare e liber sa creada ceea ce vrea...nimeni nu isi poate impune propriul adevar cu forta,asa ca este irelevant faptul ca unul ma crede sau nu...

Citat:

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322194)

Peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...[...]

Viata e foarte grea pentru multi dintre noi. Cu totii am avut experiente din cele mai neplacute si caderi prapastioase. Am vazut pe propria piele ce inseamna viata de emigrant in Italia. Am auzit povestiri asemanatoare cu a ta, direct de la cei in cauza. E cutremurator.

Dar stii care e solutia? Sa nu disperi, nu te descuraja, pentru ca de aici pana la sinucidere nu e decat o treapta. Tine-te tare si incearca, daca vrei, sa raspunzi chemarii Lui Dumnezeu care te cerceteaza incontinuu. Si eu am avut ani de caderi spectaculoase, intr-o lunga perioada de apostazie, insa Dumnezeu nu S-a lasat pagubas si mereu a fost langa mine desi eu eram departe de El. Intr-un tarziu, eu pur si simplu nu am mai rezistat si I-am raspuns. M-am hotarat sa-mi schimb viata in bine, renuntand la relele care ma cuprinsesera. A fost o eliberare, am plans, I-am promis sa fiu pe placul Sau si acum ma straduiesc sa fac asa.

E bine sa fii crestin [din nou], pentru ca viata alaturi de Hristos este mult mai usoara decat cand te straduiesti parca sa Ii stai impotriva.

Doamne ajuta!

Fa ceea ce este corect si bine si vei dobandi viata..

Citat:

Facere 4:6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta? 7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"

Apocalipsa 3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. 21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.

Problema e ca nu pot sa fac ceea ce spunti voi aici...am fost si la biserica,am incercat sa ma rog insa imi e foarte greu...practic nu simt nimic fata de lucrurile astea duhovnicesti,si este incredibil de greu sa faci ceva in care nu crezi...nu stiu daca este vre-un mod prin care sa imi pot recapata credinta,s-ar putea sa fie prea tarziu.

Citat:

În prealabil postat de sebastian.seby (Post 322194)

peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...si stau si ma gandesc cum de am reusit sa rezist atat de mult intr-o lume atat de cruda si plina de durere???
De mic am fost un copil cuminte,imi ascultam parintii,invatam bine la scoala si credeam in dumnezeu(mergeam la biserica aproape in fiecare duminica).dar cu timpul,dupa ce am crescut ceva s-a schimbat in mine...poate din cauza parintilor care au fost prea duri cu mine(am fost 3 frati acasa,eu eram cel mai mare si poate cam neglijat din cauza asta) sau poate din cauza persoanelor care ma inconjurau am inceput sa devin rau in adevaratul sens al cuvantului...la 21 de ani am plecat in italia,la roma...aveam doar 100 de euro in buzunar,nu stiam italiana,nu cunosteam pe nimeni,nu aveam o casa si nu aveam un loc de munca...am fost nevoit sa dorm pe afara si sa mananc la caritas...atunci a fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de grea poate fi viata si cat de rai pot fi oamenii...erau multi in situatia mea si imi spuneam ca nu poate fi chiar atat de rau daca ei rezista,insa eu nu eram la fel ca ei...am incercat sa imi gasesc ceva de munca si mi-am inchirait o camera sa am unde sta.dar imi era foarte greu sa ma descurc singur si la un moment dat am intrat in depresie si am incercat sa ma sinucid de mai multe ori...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...insa nu am reusit si de atunci am luat-o pe alta cale.am facut tot ceea ce a fost necesar sa ma ridic...cineva mi-a spus ca cel mai usor mod de a face bani era sa devii un gigolo si e ceea ce am facut...am inceput sa ma culc cu femei si cu barbati si nu mi-a placut neaparat acest lucrul,insa imi placea luxul si avand tot ce vroiam am devenit un egoist,arogant si narcisist caruia nu ii mai pasa de nimeni...m-am certat cu ai mei si nu am mai vorbit cu ei pt doi ani.la un moment dat unul din clientii mei ma ajutase sa imi gasesc un loc de munca bun si am incetat sa mai practic prostitutia...am economisit ceva bani si m-am intors in romania anul trecut in august,prima data dupa 5 ani...
Acum am un apartament inchiriat in suceva,in care stau cu sora mea.insa aici nu imi place deloc,m-am izolat complet de lume si nu mai ies cate 2-3 saptamani din casa,am tot ceea ce si-ar putea dori cineva insa nu sunt fericit...singuratatea este cea mai buna prietena am mea.imi petrec timpul citind o carte interesanta sau uitandu-ma la un film bun.nu am o iubita si nici nu am nevoie,cand imi trebuie o femeie gasesc pe net si pt 2-300 ron sta cu mine o noapte.insa ma simt foarte trist,nu am nici un chef sa vad pe nimeni si ma intreb ce imi mai poate rezerva destinul de acum inainte??a trecut foarte mult timp de cand mi-am pierdut credinta in dumnezeu,insa cateodata parca as vrea sa mai pot crede din nou...cred ca in inima mea a mai ramas ascunsa o farama de bunatate care incerca sa iasa la suprafata,dar nu stiu daca va avea putere sa o faca.acum cateva zile ma uitam la un film,e vorba despre ''the pursuit of happyness'' si aproape mi-au dat lacrimile si nu mi se intampla de foarte mult timp asa ceva.impresionant filmul,vi-l recomand la toti cei care sunteti amatori de filme de calitate.
Cred ca viata nu mai are nimic de oferit pentru unul ca mine...in 27 de ani ai mei am vazut mai multe decat vor vedea unii in toata viata lor,am facut multe greseli insa nu imi pare rau de nimic...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.o statistica spunea ca in in fiecare secunda moare 1,5 oameni;deci nu voi fi singur acolo si chiar as vrea sa vad cum e.si este un proverb care spune ca ''viata celui care se teme de moarte e tot un fel de moarte''.dar inainte de asta as vrea sa fac si un lucru bun,dupa tot raul pe care l-am facut...daca aveti vreo idee sa stiti ca sunt binevenite.eu as vrea sa ma inscriu ca voluntar pe undeva,mi-ar placea dar nu cred ca e pentru mine lucrul asta.

Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...asta a fost tot.

ar fi bine sa cauti un duhovnic sa te spovedesti

Citat:

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322449)

Credinta e un dar de la Dumnezeu. Un motiv de necredinta poate fi si placerile pentru lumea aceasta,care impiedica sufletul sa-l vada pe Dumnezeu..

.[/quote]Problema e ca nu pot sa fac ceea ce spunti voi aici...am fost si la biserica,am incercat sa ma rog insa imi e foarte greu...practic nu simt nimic fata de lucrurile astea duhovnicesti,si este incredibil de greu sa faci ceva in care nu crezi...nu stiu daca este vre-un mod prin care sa imi pot recapata credinta,s-ar putea sa fie prea tarziu.[/quote]

Nu iti pierde speranta si incearca sa te rogi asa cum poti si un sincer Doamne ajuta-ma e bine primit daca e dintr-un suflet sincer ... orice inceput e greu dar pe zi ce trece o sa vezi ca o sa progresezi incetul cu incetul .... mie de exemplu imi era greu sa merg la biserica Duminica si acum nu cred ca as mai putea sta acasa Duminica si NICIODATA NU E PREA TARZIU ...dovada talharul de pe cruce rasignit alaturi de HRISTOS care s-a cait in ultimul moment
DOAMNE AJUTA!

Citat:

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322449)

niciodata nu e prea tarziu .sa mori nu inseamna ca rezolvi toate problemele.viata trebuie traita asumandu-ti responsabilitatea faptelor bune sau rele ,sa indrepti ce este rau , si sa privesti cu speranta spre viitor. nu cred ca ai vazut chiar tot. cum se creste si educa un copil ai incercat? responsabilitatea familiei ai incercat-o? cu nadejde in dumnezeu si asumandu-ti responsabilitati vei iesi din criza. in primul rand iesi din casa si socializeaza cu oamenii, apoi priveste femeia si relatia cu ea nu doar prin prisma placerii , ci a unei persoane care te ajuta si pe care te poti sprijini. daca ai experimentat raul pana acum incearca si revarsul