Extrag un fragment din interviul cu parintele Rafail Noica, din linkul lui Cristi de mai sus:

"Caci ce vedem noi? Pai pe popa, care are o lingurita cu o bucatica de paine si un pic de vin. Cum zicea un preot care intreba pe parohieni; "Stiti cu ce va impartasiti? Stiti ce este impartasania?" "Apai cuminecatura, Dom' Parinte." "Si cuminecatura ce este?" "Apai impartasanie, Dom' Parinte." Si nu o mai scotea la capat. Si asa, am ajuns intr-o situatie in care omul nu mai are nici o notiune despre cele sfinte; nici ca un pacat este un pacat, si nu cunoaste "nici gustul harului." Si atunci de unde sa incepi?"

De unde sa inceapa preotii daca nu de la cateheza, predica, de la dorinta reala de a-i invata pe cei care ii frecventeaza biserica notiunile elementare, de baza ale credintei noastre ortodoxe? Atunci vor sti ce este Sfanta Impartasanie, atunci poate ca vor intelege sensul adevarat al Sfintelor Taine lasate noua tuturor de catre bunul Dumnezeu.

Am intalnit in Iasi, demult, un preot care uneori ne explica in timpul Sfintei Liturghii ce inseamna anume moment si ce urmeaza, scurt si pe intelesul tuturor. Bravo lui.

Cand ziceam nevrednici ma refeream la acea stare in care nu simti nici o bucurie ca te-ai impartasit. Si nici o emotie ca te vei impartasi.
Eu la nepasarea, la indiferenta de cele sfinte, la lipsa de respect si evlavie ii spun nevrednicie. Nu la smerenie, caci cel smerit desi se considera nevrednic, face ascultare si primeste Sfanta Impartasanie cu mare bucurie, si cu folos.
Eu ma intristez de cei care merg indiferenti de Pasti la impartasit,ca asa zice mama sau ca asa e bine. Si si mai tare de cei care se impartasesc des, in fata preotului pozeaza in sfinti sau martiri, si cand ajung acasa urla,darama, injura, isi bat sau pedepsesc copii (desi cu jumate de ora inainte luasera Impartasania).
Dar nu are rost sa mai extind subiectul ca am observat ca lumii nu ii pasa de aceste probleme. Mai bine o dau pe dogmatica, caci acolo lumii ii place sa polemizeze.

Vechea vorba: "La teorie stam bine, practica ne omoara!"

Ce este in sufletul fiecaruia , numai Dumnezeu stie ! Si teoria este buna , dar daca nu e transpusa in practica , nu face doi bani , ori nu asta dorim - doar cleveteala fara rost ! Doamne ajuta !+

Cosntientizarea propriei nevrednicii ne e de folos, nu observarea nevredniciei altora de a se impartasi.
De unde stim noi ca, in timp, Dumnezeu nu lucreaza in sufletul acelor persoane de care pomeniti? Cu ce suntem noi mai buni decat ei? De ce sa fim judecatorii lor?

Am citit in Pateric, referitor la judecarea semenilor, ca s-a dus odata, avva Isaac tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ?

Si raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai inainte de a-l judeca Dumnezeu.


A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele.

Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.

Adevarat. De aici poate veni indreptarea si intelegerea, cu harul lui Dumnezeu.

Eu nu caut stari extatice dobandite imediat in urma impartasaniei. Constientizez ca primirea Sfintei Euharistii este un fapt grav si extrem de serios si Ii sunt recunoscator Domnului ca iarasi m-a iertat, mi-a spalat pacatele si m-a unit cu Sfanta Biserica. Ma straduiesc sa ma abtin dupa aceea de la pacate pentru a prelungi comuniunea cu Hristos. Vine apoi iarasi momentul cand cad prima oara si cand trebuie sa ma caiesc. Si tot asa, mai fac o prostie, apoi imi pare rau si iarasi... pana ce vine duminica urmatoare cand merg sa-l caut pe duhovnic pentru spovedanie, ca sa ma pot apropia din nou de Sfantul Potir. Este drept ca ispitele sunt foarte mari si grele indeosebi imediat dupa primirea Impartasaniei si ca la primul pacat vine gandul descurajarii. Dar noi stim bine, avand atatea marturii in Sfanta Traditie, ca trebuie mereu s-o luam de la capat si sa ne revenim la linia de plutire, pentru ca asa e viata noastra, un lung sir de caderi si reveniri - pana in momentul exitus.

Cat despre Impartasania de la Pasti... de unde stiu eu ca voi apuca duminica urmatoare, d-apoi Pastile de peste nu stiu cate luni de zile?! E si aici o doza de necredinta si de ignoranta, cum ca ne gandim ca vom prinde urmatorul din cele patru posturi si ca atunci vom manca vegetale o perioada, dupa care ne spovedim si poate ne si impartasim. Cand viata asta este uneori atat de scurta si imprevizibila, dupa care urmeaza Judecata... Am vazut atatia tineri care au murit cand nici nu se asteptau! Pe cand noi, crestinii ortodocsi, asteptam cu lunile sa ne spovedim si sa ne unim cu Hristos si cu Biserica, iar preotii taman asta si sustin ca e normalitatea!

Dar ce sa mai zic, cine sunt eu sa deschid si sa sustin subiecte de genul asta, atat de incomode si periculoase?

Dumnezeu trebuie luat in serios. Omul nu ia in serios viata spirituala precum o ia pe cea trupeasca. Si de aceea crede ca nu trebuie sa se impartaseasca, iar uneori daca o face, o face gresit, spune ca este vrednic.

Vedeti, mancam pentru ca ne este foame. Cel care a incetat sa mai manance este doar mortul. Aici a ajuns omul din punct de vedere sufletesc - la moarte, nu-i mai este foame de Dumnezeu.

Cel care se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului da dovada ca e viu si sufleteste. Luati in serios intreaga fiinta. Iar cand veti face acest lucru, veti dori si Impartasirea.

Unora le este foame mai des, altora mai rar. Important e sa nu fim lipsiti de foame. Iar cand aceasta a venit - sa ne ospatam.

sa ajutam la canonizarea parintelui Arsenie Boca semnand aceasta petitie
 

Mai des mai rar cum reuseste fiecare, dar cu pocainta altfel nu are rost, cu cercetarea de sine si marturisirea pacatelor inaintea Domnului, asistat de un parinte duhovnic sa fim siguri altfel de capul nostru putem sa ne pacalim.

Protestantismul are o lucrare buna ca opreste pe cei nevrednici ( viata cu pacate grosolane fara gand de pocainta dar cu tupeu sau indiferenta , ignoranta , nesimtire ca aia de imbulzeau pe Domnul ) sa dea buzna la Trupul si Sangele Domnului si ii intoarce la lucruri primare de baza , citirea Scripturilor lepadarea pacatelor grosiere mai rele decat la pagani.

Dar are si una rea ca oprete pe cei vrednici de la impartasanie , oameni cu o viata cinstita care ar putea sa se pregateasca cum se cuvine sa primeasca aceasta bunatate care covarseste orice descriere ( cand e luata ca la Biblie cu toata grija ca altfel e si periculoasa ) si astfel sa traiasca deplin bucuria restaurarii firii omenesti sa aiba viata in ei insisi si asta nu un lucru minor.

Fără pocăință împărtășirea e spre osîndă! Iar pocăința asta trebuie să fie zilnică, nu numai în marile posturi cu Spovedanie și Împărtășanie la sfîrșit, după care iarăși cîteva luni de ”relaxare duhovnicească”.

Protestantismul are Euharistie validă?