Suntem constienti ca TV-ul ne reduce timpul dedicat rugaciunii si noi totusi acceptam tacit. Am citit ca a sta in fata tv-ul echivaleaza cu a te inchina lui Baal.

ooo, nici asa !

Ba da, am citit in cartea unui Sfant, da am citit mai multe una dupa alta si nu retin.
"Glasul Domnului a zis: ASTĂZI PE PĂMÂNT SE PETRECE CA PE TIMPUL LUI NOE, CHIAR ŞI ÎN POPORUL DOMNULUI. POPORUL ADUCE JERTFE PE ALTARUL LUI BAAL, ÎMPREUNĂ CU CEI DIN BABILON. Altarul lui Baal, este televizorul."

e o exagerare, pentru ca la televizor ne putem uita la Trinitas sau la emisiuni cu natura, animale.

Mda , sunt exagerari , dar au ca scop . "infricosarea " ! Discernamantul este la indemana tuturor , caci Dumnezeu ne-a creat perfecti , dar imperfectiunea este data tocmai de diminuarea discernamantului , si nu numai . Orice , este "periculos " daca nu este administrat , folosit cu discernamant , mai ales cand simtim ca ceva nu ne face bine , ne tulbura , caci avem aceasta "protectie" ce ne atentioneaza cand ceva nu este in regula . Tv.-ul are aceasta "calitate " de a te ademeni , cu una calda si zece reci , caci ispita este foarte mare de a trage cu coada ochiului si la cele ce-ti toaca nervii , si mai ales timpul "liber". Spunea cineva , sa vizionam posturile cu natura , animale . . . ! Da , sunt deacord , dar parca tot in mijlocul , real , al naturii aste mult mai bine , caci altfel , vorba lui Daniel777 , devenim comozi , puturosi , si de ce nu , chiar ne izolam . Uite un post "Tv" ideal : Natura - Manastiri-Aer curat -Liniste - Peisaje unice -Rugaciune-O masa in aer liber -Pasarele-Animale-Cate o carticica . . . Ce spui ?:1::53::53::53:

Aş vrea să cunosc tot mai mulţi preoţi care introduc televizorul în economia postului. Că e lucru rar şi benefic! Cam ce vedeţi că se întâmplă acum la noi, şi nu numai la noi, este efectul indirect al abuzului de imagine negativă, minciuni, manipulări pe care le înghite omul neatent de la media vizuală. Oare plângerile de peste tot de unde provin? Oare atmosfera asta de apocalips de carton, pe ce căi ne sunt inoculate?

Cu internetul se întâmplă cam la fel. Dacă ar intra o persoană onestă interesată de credinţă pe acest site şi nu numai, ar crede pe bună dreptate că ortodocşii au înnebunit cu toţii. Cam prea multe puncte de vedere concurente pentru o singură ortho-doxie!

Eu sper, că tot am pomenit de forum, că acest spaţiu unde ne întâlnim fără să ne cunoaştem, să fie doar o staţie sau punct de plecare în drumul fiecăruia spre Biserică şi mai sper că mulţi colegi care opinează aici mai des sau mai rar dar adesea divergent, să aibă curajul cânva să se vadă faţă către faţă. Altfel ne învârtim într-un mediu spectral şi suntem ca spiritiştii că şi ăia comunică cu cineva dar habar n-au cu cine .

Nu stiu ce sa zic... e posibil sa fie exagerare, dar tind sa ma indoiesc.

Acest site , are audienta cea mai mare , si e normal sa apara vizitatori mai putin doriti , caci concurenta nu doarme ! Sa sti , ca ne-am mai vazut si fata catre fata , si pot spune ca netul e destul de inselator , caci cei pe care i-am intalnit in realitate sunt cu adevarat OAMENI BUNI , si mi-au lasat o impresie deosebita , cu unul din ei ma intalnesc aproape la fiecare Sfanta Liturghie ! Sunt Oameni deosebiti aici , si acest lucru m-a tinut atatia ani pe forum .

E bine sa suflam si in iaurt in aste vremuri , preventiv chiar ! Iti respect punctul de vedere !

Nu mă îndoiesc de mărturia ta, Cristian, şi sunt cu totul de acord că există foarte mulţi colegi extraordinari. Mă refer la o tendinţă care văd că face ravagii printre consumatorii de internet, şi anume transferul comuniunii într-un univers paralel şi nu în realitate, aşa cum ar fi normal. Fără să minimalizez importanţa internetului, mi-ar părea rău să aflu că acest forum sau alte locuri virtuale ar ocupa un loc ultracentral în credinţa şi nădejdea noastră de a trece cu bine timpul acestei vieţi. E o tendinţă în care îndrăznesc să văd un tertip al duhurilor răutăţii de a-i ţine pe mulţi departe de adevărata comuniune, care este posibilă în primul în Biserică şi apoi la liturghia de după Liturghie, adică în viaţa de toate zilele, în relaţionarea cu oameni în carne şi oase.