Am incercat de nenumarate ori sa-i spun ca greseste, raspunsul lui este "Dumnezeu ne iarta pe noi pacatosii" atunci cand ii spun ca nu este corect nici fata de afacere, nici fata de el sa-i minta pe cei ce ii asigura traiul de zi cu zi.

Eu doar mi-am expus punctul de vedere, nu trebuie sa faca cum am spus eu.:-)Si oricum, sunt sigura ca Dumnezeu nu doreste sa coclaim in minciuna, ca sa nu se deznadajduiasca mincinosul!Daca minciuna este samanta care a sadit-o,apoi sa culeaga roadele!Nu noi facem dreptate, noi spunem adevarul,suntem datori sa nu acoperim minciuna.Dreptatea Dumnezeu o face!

Si eu detest minciuna si pot pleca de la acest loc de munca, avand in vedere ca imi pot gasi altul, poate nu platit la fel de bine, dar cu care ma pot descurca omeneste.

Saptamana viitoare vom avea o intalnire cu strainii din patronat si inclin spre spunerea adevarului, chiar daca acesta va durea si va face sa sufere cel putin doua persoane, pe mine si pe amicul meu.

Nu ma mira raspunsul lui ,pt ca asta avem si noi in minte cand pacatuim zi de zi,stiind ca e pacat.
Dar pana cand o sa mai rabde Dumnezeu?Da, ne iarta de 70 de ori cate 7,dar asta nu inseamna ca nu vine si mania Lui asupra noastra.
Si o mama isi iarta copilul cand greseste ,dar il pedepseste ca sa se indrepte

Nu neaparat. Poate ajunge fix in locul prietenului. Depinde cu ce oameni are de-a face in celelalte pozitii.

Din punctul meu de vedere, un mincinos fara scrupule, rigid si inadaptabil, nu necesita menajare in astfel de situatii. El nu raspunde de alti stimuli, decat de forta.

Dar pentru a lua o decizie sau alta, decizia corecta, trebuiesc considerati o multime de factori, atat interni cat si externi lui.


Deci nu te lasa influentat in decizii, pune totul in balanta. Dar indiferent ce decizie iei, un lucru este clar: nu trebuie sa accepti sa propagi minciuna devenind tu insuti un mincinos.

Va multumesc pentru raspuns, dupa cum am spus, nu sunt interesat in a obtine pozitia prietenului, sunt interesat in a face o fapta buna pentru restul lumii implicate in aceasta situatie prin expunerea adevarului.Ma tot gandesc si la solutia secundara, aceea de a pleca si-ami vedea de alte treburi, insa mi-e frica pentru el, pentru ca stiu ca nu se va descurca, cel putin o perioada.

Pai aici este BUBA! De aceea i-am spus sa aibe grija ce motivatie are.
Daca as fi eu in aceasta situatie, as da cartile pe fatza, saptamana viitoare cand as avea o intalnire cu strainii din patronat .Si NU as accepta sub nici o forma vreo oferta de substituire a prietenului meu.As pleca, fara drept de apel.Am vrut sa fac lumina,sa ajut, NU am vrut sa iau locul nimanui.E o chestiune de onoare .Prietenul meu, chiar daca intr-o zi ar intelege ca i-am scos minciunile la iveala spre binele lui si al celor din jur, niciodata n-ar intelege si nu m-ar ierta ca i-am luat locul si painea.

Este un raspuns tipic de fariseu si prefacut.Si este abuz fata de bunatatea lui Dumnezeu.Nu -ti fa griji,pentru ca pentru astfel de ipocriti ca acea persoana are Dumnezeu propriile Lui metode de indreptare.Dumnezeu vede TOT si NIMIC nu lasa nepedepsit,ORICINE ar fi acea persoana.ORICINE isi bate joc de aproapele sau ORICE functie ar detine...va fi pus la punct.
A face o anumita facultate nu are absolut nici o legatura cu omul in sine.In Iad sau in Rai se vor duce la fel de multi care au facultatea de teologie,la fel si cu cei care au facultatea de chimie sau biologie,de exemplu.Nimeni nu este scutit de pedeapsa Divina atunci cand traieste o viata prefacuta si profita de cel de langa el.

iata o idee de toata stima,care doveste ca iubirea draptatii se cere urmarita si nu consecintele care se nasc din a-i para pe altii!

Am lucrat si eu in tinerete pentru cineva care isi conducea afacerea tratandu-i pe ceilalti (parteneri de afaceri sau angajati) cu dispret, cu falsificari, cu bucati de adevar care camuflau minciuna...
Ajunsesem sa ma simt foarte rau psihic si nu intelegeam de ce, pana cand intr-o zi mi-am dat seama ca totul se datoreaza energiei negative pe care acel om o imprastia in toate partile.
Intr-o zi, mi-am facut bagajul si am plecat fara sa ma mai uit in urma.
Am avut , desigur, ganduri de razbunare, uneori cumplite, ganduri de dat in judecata si de denunt la organele financiare si nu numai...
Dar pana la urma am zis "Kismet !" ... adica am lasat soarta sa se ocupe de fiecare.
Si in cativa ani, eu am urcat pe scara profesionala si sociala pana la cote nevisate, iar el a ajuns mai rau decat ar fi ajuns daca as fi pus in miscare mecanismul razbunarii, al justitiei, etc.