Citat:
În prealabil postat de andreicozia
(Post 335785)
Draga Mirela, cred ca cel mai frumos gest ar fi din cind in cind sa-i mai acorzi pauze de la cresterea copilului tau, si sa o lasi sa-si traga sufletul intr-o pozitie confortabila, mai la orizontala.
Mentalitatea la noi este ca bunicile trebuie sa alerge ca titirezul toata ziulica cu treaba prin casa in ciuda durerilor pentru a nu da senzatia ca sunt o povara pentru copii, insa dupa cum vezi au si ele limitele lor.
|
nu nu nu , deci probabil am omis ceva, eu stau acasa non stop cu fata. cu toate ca are 2 ani si vreo 4 luni, acum pe perioada de iarna nu am mai dus-o la cresa si am stat cu fata si am lucrat de acasa. bunica ma ajuta in sensul ca eu stau cu fata si lucrez la calculator cu ea in brate, pe jumate de ecran lucrez eu, pe cealalta jumate se uita fata la tom si jerry, sau ii pun cantecele pe utube, mai danseaza, o mai pun sa mai deseneze, ca sa ma lase sa lucrez, sau sa construiasca cu niste cuburi din plastic, sa se mai joace cu coca mare, si bunica face mancarea. si sa zic ca se mai duce fata la bucatarie la bunica si mai sta cu ea isi mai gaseste acolo de treaba, sau mai sta bunica cu ea la tv la desene animate... daca vad ca fata incepe sa faca scandal si sa o supere pe bunica, imediat o iau la mine ... dar ca sa stea bunica numai cu fata nu am lasat-o mai mult de o ora 2 si asta o data la nu stiu cat timp, cand era ceva urgent sa fac in oras .... in rest numai eu stau cu fata, nici nu as putea sa o las pe bunica sa stea cu fata, sunt constienta ca ii e greu bunicii, ea de abia merge in baston, nici nu se poate tine dupa fata. deci bunica ma ajuta doar ca face mancarea in casa, o data la 2 3 zile, ca de aia chiar nu as mai avea timp si mai sta cate putin cu fata. in rest, curatenia in casa, cumparaturile, eu le fac, ca bunica nici macar nu mai poate iesi din casa. si la cumparaturi, sau chiar la facultate, tot cu fata ma duc, ca sa nu i-o las bunicii, sau mai ies cat doarme fata la pranz. si doar prin faptul ca este cu mine, ca nu sunt singura, conteaza foarte mult pentru mine. in rest, o las pe bunica sa stea in pat, la tv, sa se odihneasca.
am foarte mare noroc ca pot lucra de acasa, ca daca era sa am un servici de ala strict automat trebuia sa o dau la cresa. fiindca au fost atatea viroze, am zis ca sa o mai tin putin acasa. putin mai mult ca de prin dec anu trecut nu am mai dus-o. dar de prin martie as vrea sa o duc din nou, nu de alta, dar trebuie sa se obisnuiasca si cu copiii, ca atunci cand o duceam tare nu ii placea si plangea, dar nu am ce sa ii fac. eu oricum am sa stau tot acasa, ca prin aprilie trebuie sa soseasca si baiatul si trebuie sa intru in concediu. dar e oricum mult mai bine sa se obisnuiasca si ea cu copiii.
imi vine foarte greu cand o vad ce dureri are, de peste un an, mi se pare ingrozitor. pe mine, putin daca ma doare capul, sau un picior, sau genunchiul, sau ceva, mi-e foarte greu, d-apoi ea care are dureri de dimineata pana seara si de seara pana dimineata de asa mult timp, mi se pare groaznic, nu stiu cum as putea rezista. :( mi-e mila de saracii batrani, cat se chinuie. unii au probleme de santate si dureri de maini, picioare, spate, altii sunt abandonati de copiii pentru care s-au sacrificat o viata intreaga, altii chiar sunt maltratati. batranii sunt cei care ar trebui cel mai mult protejati, respectati si ajutati si ei sunt cei mai chinuiti.
