definitie !
 

filosofii antici,aristotel in speta, spuneau despre Dumnezeu,ca este "gandirea care se gandeste pe sine !"
iar un filosof precum benedict spinoza, spunea ca Dumnezeu cand gandeste si creeaza ceea ce a gandit !!!

Stia Sf. Ioan Damaschin, sau alti sfinti sai fapturi umane, sa-l explice pe Dumnezeu? De unde, cum?

Eu cred ca toti ne punem aceste in trebari, doar ca unii poate nu vor sa recunoasca.
Cred ca nu e vorba poate de modul in care gandeste Dumnezeu, ci de acela in care putem comunica noi cu El si invers.
Este de ex. ca si la elefant cu soarece. De gandit, gandesc ei, dar cum comunica, cum "discuta" intre ei?

Nu cred ca este gresit sa vrem sa stim despre Dumnezeu, sa vrem sa aflam voia Sa. Si nu ar insemna deloc sa fim alti dumnezei, mai mici. E vorba sa putem comunica si sa ne putem intelege reciproc, sa transmitem ceea ce dorim (El si noi).
Of mai Mihnea! De unde le tot scoti tu pe astea?
Si eu nu cred ca omul poate alege liber. Ca nu exista mai multe variante.
Exista numai rau si bine, cu consecintele specifice. Si atunci normal ca suntem, fortati sa alegem calea cea buna. Daca acolo ar fi mai multe variante, atunci s-ar numi posibilitate de alegere.

Aristotel ca și B.B. Spinoza nu pot fi repere în înțelegerea Dumnezului creștin, deși, afirmațiile pomenite de tine chiar sunt de "bun simț filosofic".

foarte bune descrieri

inseamna ca dumnezeul acesta crestin este de paie..

lol, iarasi uiti de Dumnezeu, cand vorbesti despre El... oare Sfintii Sai au uitat de Dumnezeu, cand au vorbit de El? sau oare de ce Sfintilor li s-a zis Sfinti si nu altceva? Oare nu pentru ca erau ai lui Dumnezeu?
Oare Dumnezeu nu ni S-a descoperit? Si daca ni S-a descoperit, nu a incercat Sa ne explice cum de este Cel ce este?
Nu poti vorbi de Dumnezeu inafara Lui... intelegi?
astea sunt lucruri care nici macar nu ne privesc pe noi... noi trebuie sa invatam pana la toata urma ce este viata noastra...
Asta e un fel de ignoranta... si de multe ori, sunt notiuni care nu au rost... care nu ne folosesc la ceva... adica cum tu ai tot felul de probleme si te mai gandesti la cum gandeste Dumnezeu...?
Iar cat despre alegerea dintre bine si rau, nimeni nu e fortat sa aleaga... un exemplu concret e chiar diavolul...
In mod normal ca te pierzi, te incurci in stiinta cand incerci sa raspunzi la anumite intrebari, dar cand nu ai aprofundat de fapt nici o notiune...

Intr-adevar l-am citit (Sfantul Ioan Damaschin), de aia zic... ca explicatiile lui chiar au o logica...
Iar raspunsul este... de la Dumnezeu... ca nimeni, nu poate inchipui, sau face ceva concret fara Sine... cu ajutorul Sau... :))

Iar referitor la aceasta intrebare, era o pilda...
Odata un Sfant Parinte a vrut sa scrie o carte cum nu s-a mai scris pe tot pamantul, sa fie cea mai mare, mai profunda si mai plina de intelepciune carte din toata lumea si din tot timpul.... bineinteles, despre Dumnezeu...
Si cum se gandea el asa, pasind pe malul marii, vede un copil care, lua apa din mare si punea intr-o mica groapa, aflata pe tarm...
Si il intreaba pe copil: Ce vrei sa faci?
La care, copilul i-a raspuns: Vreau sa pun aici toata apa din mare....
La care Sfantul a inteles ca Dumnezeu a vorbit cu el si s-a smerit foarte, cerand iertare Domnului.... (Redare aproximativa din Patericul Egiptean)

Dragul meu, fără supărare, reacția ta denotă nu numai o slabă cunoaștere a filosofilor în cauză, dar cred că și lecturi sărăcăcioase în domeniul creștinismului. Oricum, lecturile nu mântuie. Dar bunul simț ne îndeamnă să nu ne băgăm în seamă atunci când nu știm ce vorbim. Eu de obicei mă abțin, iar când mai dau cu bota în baltă, îmi cer scuze. De exemplu, acum: iartă și tu dacă te-am supărat. Era doar o invitație la echilibru.

desigur,crestinismul este o etapa superioara,si de aceea uneori dificil de inteles,insa imi permit sa cred ca Dumnezeu a dat in epoci istorice diferite,,deschideri diferete asupra a ceea ce inseamna,si care poate sunt carari ale aceluiasi munte ce duc separat spre un unic varf !!!

"Cãci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre si cãile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
si cât de departe sunt cerurile de la pãmânt, asa de departe sunt cãile Mele de cãile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre." (Isaia 55:8,9)

Ceea ce trebuie sa stim, ne-a fost descoperit, iar noi suntem datori sa cercetam. Dar, nu-L putem cuprinde pe Dumnezeu in tartacutza noastra.

Nu te inteleg. Cum adica, eu vorbesc in afara lui Dumnezeu? Faptul ca-L iubim, ca suntem crestini, ca ne rugam Lui si credem in existenta si puterea Lui nu inseamna insa si ca-l intelegem sau "ca ni s-a descoperit" (ce vrei sa spui de fapt cu expresia asta). Sunt multe lucruri de la El pe care nu le stim, nu le intelegem si ne intrebam si Il si intrebam "de ce Doamne?". Si nu ni se spune/arata de ce a decis asa?
Te intrebi de ce nu ai copil, sau nu te-ai casatorit, sau te-ai despratit, sau de ce ti-a luat aia, sau de ce esti bolnav tu sau altcineva drag.
Sau de ce a luat la El persoana X sau Y.
Toate sunt numai intrebari ale noastre dar...fara raspuns.
De aia cred ca eu ca a fost pusa intrebarea initiala. Nu fara rost. Öumea incearca sa-I afle gandirea, voia, deciziile.
Ca nu putem este altceva.
Tu nu intrebi niciodata "de ce?"?
Sigur, prin anumite lucruri simtim prezenta Lui.