Apoi ei au avut de pierdut,nu tu,asta-i clar!:53:

Dumnezeu ne iubeste pe toti!
 

Foarte adevarat,ceea ce spuneti cu toti,Un asemenea om are voloare inestimabila ,de neinlocit,frumusetea sufleteasca ,un diaman slefuit in cristal ce-l face sa straluceasca. Un asemenea om este un exemplu pozitiv ,in imbold pentru ceilalti de a-si depasi limitele,daca el poate noi de ce sa nu putem,evident ca are complexe,,dar sa nu uitam ca un asemenea om are o tarie de caracter ,o vointa de nestavilit.care pt ceilalti nu are importanta.el trebuie sa faca,pt a fii un invingator,nu exista nu pot sau nu vreau
trebuie
Doamne ajuta!

ai dreptate
 

Daca nu esti de o intelepciune profunda sau o inteligenta sclipitoare oamenii din jur nu prea vor accepta haine da aurolac sau miros de sconcs.Saracia,mizeria sau un handicap evident starnesc mila sau sila sau un amestec uneori intre astea doua.Aici pe forum e usor sa vorbesti dar sa-ti lasi copilul sa se joace cu tiganusul de langa tomberon nu prea cred s-o faca multi.Si tiganusul ala e satul de atatea si atatea zile de bobarnace peste nas sau suturi in fund si cum sa faca el sa nu se lase discriminat?

Nu am reuşit să înţeleg de ce anumiţi oameni genii nu acceptă în jurul lor decât oameni genii, oamenii cu un anumit statut social nu acceptă decât oameni la fel, oamenii cu anumite calităţi nu acceptă decât oameni cu aceleaşi calităţi, ca şi cum forma ar avea mai multă importanţă ca fondul. Încă de la grădiniţă se formează grupuleţe-grupuleţe care pur şi simplu nu acceptă prin preajmă aşa zişi "intruşi" (oare este ceva care vine din instinct?) Este o problemă de comunicare la nivel mondial pe care nu reuşesc să o înţeleg.. Este o problemă care chiar trebuie privită din toate unghiurile. O problemă care ar putea să nu mă preocupe dacă nu s-ar pune problema că în fiecare şcoală, loc de muncă etc există fiinţe care se simt/sunt marginalizate şi suferă, şi poate chiar noi suntem sau am fost puşi în situaţia cu pricina ...

Vă mulţumesc mult pentru părerile dumneavoastră! Mai aştept răspunsuri... Dacă ne citesc persoane care sunt discriminate sau discriminează, le-aş ruga să îşi exprime opinia (bineînţeles, în limita bunului simţ, fără tendinţe ostentative)

curaj
 

Chiar daca cei care se aseamana se aduna exista rezolvare si pentru cei discriminati.Cheia sunt prietenii si cautarea unui grup cu aceleasi probleme-dizabilitati.Si la gradinita un copil sarac poate gasi altul sarac cu care sa se joace si e important ca fiecare din cei discriminati sa incerce sa-si depaseasca conditia pe cat ii sta in putere.

Uneori ignoranţa doare mai tare ca jignirea (de ex când un copil mai puţin dotat este nebăgat în seamă de colegul preferat, sau un angajat nu este consultat în cadrul unui departament ori "este vorbit pe la spate"). Dar se prea poate ca această separaţie pe grupuleţe să nu fie neapărat ceva rău atât timp cât bunul simţ nu se pierde pe drum...

Sa se roage pentru ei. Sa faca exact opusul la ceea ce ar cere omul pacatos sa faca. Daca nu se va ruga, nu va avea parte decat de tristete. Prin propriile puteri nu va reusi sa-i faca pe ceilalti sa-si intoarca fata catre el (sa se bucure de prezenta lui) si nici sa-i priveasca pe cei ce-l urasc ca fiind aproapele ce trebuie iubit.

Sunt lucruri in viata, care ne ‘amortzesc’…’ucid’..ok..pe fondul in care nu suntem pregatitzi, ‘prizatzi’ in rugaciune, intr-o traire adevarat ortodoxa
Prea obositi in a cauta acea ‘cauza’ ce le-a provocat..cautam izbavire…
Dar izbavirea vine odata cu gasirea ‘cauzei’…a raului, ce ne strica destinul….
Iar ca sa gasim, trebuie multa rugaciune….
Discriminarea…urata problema, si nu ar trebui sa existe..toti suntem oameni, facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu….
Daca cei ce sunt invidiosi, au un suflet mic..si direct proportional, probabil, nici nu au ce oferi..se supara pe cei din jurul lor, ca exista asa cum sunt…
Dar..sa chinui un om ca nu e imbracat cu haine de ‘firma’..poate e si bolnav…e complet josnic.Vad o rautate ilogica, venita direct din iad.Nu ca rautatea ar avea ‘logica’..dar din pacate, multi dintre noi mai aplicam uneori si din pacate ..’ochi pt ochi si dinte pt dinte’
E Sfantul Post al Pastelui..ce sa-ti spun, draga Irina Georgeta?..o simpla opinie..ceva ‘hainutze’ mai in ‘top’ de se poate, multa intelepciune, intuitzie..in a evitat ‘situatziile dureroase’..si multa rugaciune si rabdare, pana va sosi clipa izbavirii…
Si va sosi …Doamne-Ajuta!

Din pacate cred ca nu exista pe acest pamant oameni iubiti si apreciati de toti cei cu care intra in contact de-a lungul vietii...

Din tot ceea ce ai enumerat mai sus...cred ca doar faptul de a fi introvertit poate lasa deschisa posibilitatea interpretarii gresite a cuiva...si asta pentru ca acea persoana nu comunica, nu se integreaza in colectiv...si practic se situeaza in afara lui.

Acest gen de persoana trebuie in primul rand sa-si regaseasca demnitatea - respectul de sine.

Demnitatea se recastiga cand ne contemplam propriile calitati,
incercand sa fim impartiali, obiectivi in autoevaluare.

Aceasta virtute trebuie cultivata cu mare atentie si progresiv,
pentru ca se afla in proximitatea imediata mandriei.

Cand esti constient de propria valoare,
aceea pe care Dumnezeu a intiparit-o in tine,
nicio o privire sau remarca denigratoare nu te poate clatina, nu te poate rani.

In crestinism este un topic sensibil,
pentru ca demnitatea, aceasta virtute,
prin natura ei nu cere, nu cerseste indurare sau ajutor.

Demnitatea este un moment in care nu mai ceri ajutorul cuiva
si incerci sa-ti asumi realitatea asa cum se prezinta.

Asta nu inseamna ca nu-l primesti cand ti se intinde mana.

Cand se recapata respectul de sine,
doar atunci putem umbla slobozi in prezenta lui Dumnezeu,
iar smerenia noastra devine adanca si autentica.