Comparatia mea are sens pentru cine vrea sa aibe sens.

"Trupul sa se intoarca in pamantul din care s-a luat, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat".

Inteleg parerea ta, dar tot nu vad rostul senzatiilor pe care le-ai descris cu pamantul si cu flacara,dat fiind ca persoanele,repet, sunt moarte,nu vii.

Am mai spus pe alt topic cu aceiasi tema, ca am(avut) un unchi care a fost incinerat si urna cu cenusa,asezata intr-un mormant( deci in groapa,in pamant).Si slujba de inmormantare a fost cu preot ortodox.Deci tot in pamant s-a intors.

Si daca o persoana este moarta, e chiar indiferent ce se intampla cu trupul ei ?

Chiar dacă este incinerat, trupul se întoarce în pământul din care a fost luat.

Puternic este Dumnezeu să-l învie şi să-l înduhovnicească în ziua Învierii. Nu uitaţi că mulţi oameni au fost mâncaţi de peştii mării, de animalele sălbatice, au căzut în magma vulcanilor, au murit în incendii, nemairămânând nimic din oasele lor.

Şi eu aş opta pentru varianta incinerării.

Intr-adevar trupul poate fi distrus accidental dar de ce ai face asta intentionat?
"Sau nu stiti ca trupurile voastre sunt temple ale Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?"
Stiu ca aici apostolul Pavel se referea la desfranare, de ce acestea nu se pot aplica si in cazul incinerarii? Trupul este templu al Duhului Sfant numai cat suntem in viata? Sau cum sa inteleg ca trupurile unor sfinti fac minuni si dupa moarte, acolo nu este tot opera Duhului Sfant?

Mă gîndesc că sutem meniţi să fim temple ale Duhului Sfînt atît cît suntem şi noi prezenţi în trup. Dacă noi nu mai suntem în trup, atunci de ce să ramînă Duhul Sfant, ca Persoană, prezent in trupul unui mort?

Da, în cazul Sfinţilor Dumnezeu lucrează minuni prin intermediul moaştelor, însă aici nu văd cum am putea vorbi despre prezenţa Lui ca Persoană în acele moaşte binecuvîntate. Prezenţa Sa presupune un dialog cu persoana care Îi răspunde, presupune o Cină, o comunicare, o comuniune. Daca sufletul este absent din trup şi se află in Rai, atunci Dumnezeu este cu el acolo, continuînd comuniunea care a început pe pămînt în timpul vieţii Sfîntului respectiv.

Eu aşa înţeleg. Rămîne să primesc de la voi citate ale Sfinţilor Părinţi care să îmi demonstreze eventual contrariul.

Dumnezeu este prezent in creatie nu dupa Fiinta, ci prin energiile Sale necreate. El ramane prezent tainic in lucrul sau locul care I-au fost inchinate, sfintite, dar si in omul indumnezeit, chiar dupa moartea acestuia. Noi tindem sa raportam relatia cu harul dumnezeiesc doar la nivel spiritual, la nivelul sufletului, insa acesta ni se impartaseste in aceasi masura si prin materie, la nivel trupesc.

Ca sa nu o mai lungim inutil, stie cineva vreun canon ortodox care s-ar aplica in cazul celor care opteaza pentru incinerare?

Adica care i-ar interzice preotului sa faca slujba de inmormantare?
Ca de la asta a pornit topicul.

Citiţi aici: http://www.parohiamacin4.org/incinerarea.htm.

despre incinerare
 

"In ceea ce priveste vreo oranduire expresa din partea Sfintilor Apostoli, nu avem nici un document scris. Stim insa ca foarte de timpuriu Biserica a primit in sanul ei un mare numar de neofiti din lumea greco-romana, care erau obisnuiti cu crematiunea. Cu toate acestea, nici arheologia crestina si nici istoria nu ne arata vreun caz de incinerare in comunitatile apostolice si stravechi crestine. Aceasta se poate explica prin faptul ca trebuie sa fi existat o lege formala sau anumite dispozitii care prevedeau inhumarea mortilor crestini si nu arderea lor"

http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69379.html