Milostivirea lui Dumnezeu fata de noi e coplesitoare. Suntem inundati, clipa de clipa, de mila divina.
Iar aceasta milostivire nu trebuie doar constientizata, in mod rational, ci traita, experiata.

In faptul ca Dumnezeu e milostiv, se arata caracterul Sau personal. O esenta impersonala nu poate manifesta milostivire. Doar o persoana poate fi milostiva. Noi marturisim un Dumnezeu milostiv pentru ca marturisim o Treime de Persoane.

Ca sa intelegi aceasta virtute Divina -mila- ar trebui sa te pui o clipa in locul lui Dumnezeu. Sa privesti la propiul tau fiu si sa il dai spre moarte doar ca sa rascumperi pe unii care meritau moartea. Propiul tau fiu, bun si nevinovat, pentru unii rai si vinovati.

Acesta este Dumnezeu! A trimis Viata la moarte pentru ca cei ce erau morti sa dobandeasca Viata.

Si asta din mila. Acesta este Harul - "haris", un dar nemeritat de la Dumnezeu.

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3:16)

Cand Dumnezeu a privit la oameni, inima Sa s-a inmuiat de mila covarsitoare.

Noi cand ne uitam la oameni, inima ramane tare ca piatra.

Oare ce vede Dumnezeu in fiecare om, si noi nu putem vedea?

Dumnezeu vede in fiecare om un fiu.

Noi nu vedem intotdeauna in Dumnezeu un Tata si de aceea nu putem recunoaste nici in semen chipul fratelui.

Pacatele ne instraineaza de Tatal Ceresc si pe unii de ceilalti. Pacatul ne face fii risipitori si straini, printre ai nostri.

Un gand extraordinar.

Si un raspuns pe masura.

Domnul sa va binecuvinteze!