Cred ca una dintre cele mai frecvente expresii din Pateric este "a mers sa ia sfat". Actul in sine este de altfel expresia ascultarii, a neintemeierii exclusive in propria persoana. Noi actionam de cele mai multe ori cum ne taie capul, fara a mai cere povatuire, si se intampla ca atunci sa dam gres.

Cine poate da sfat? Oricine este dator sa ofere povatuire atunci cand i se cere, dar sa o faca intotdeauna cu inima iubitoare si sincera.

Acum depinde si cu ce constiinta dam sfaturi. Una este sa-l iei pe acela de dupa umar, si sa-i soptesti la ureche, "hai ca stiu eu, am eu un sfat pentru tine, sunt cel mai in masura", si alta este sa-ti cunosti limitele si sa-i vorbesti cu inima deschisa. Poate si simplul sfat de a-l indrepta catre o persoana mai in masura sa-i ofere anumite raspunsuri ii este de mare ajutor.

Dintr-un psalm:

8 Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9 Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.