Atentie
 

"Cununa" nu e una pamanteasca, e cea din viata de apoi, e simbolul mantuirii.

Buna seara prieten drag,

Eu zic sa fii bucuros ca reactionezi la stimuli vizuali..:-))Inseamna ca functionezi bine, esti sanatos.Dupa ce ai sa-ti intalnesti jumatatea si te vei casatori, nu vei mai fi atat de incercat din aceste puncte de vedere.Deci nu fa un capat de lume acum.Nu e nici o tragedie.Esti tanar,necasatorit,a venit primavara..e firesc s-o ia razna hormonii..:53:

Sandu, mă bucură felul cum gândești, sunt alții care au de cel puțin două ori vârsta ta și nu știu cum se face că nu pricep astfel de lucruri simple.

Cununa pe care o câștigi este conștiința propriei purități, care îți dă o mare pace sufletească și îți asigură mântuirea. Cei ce se dedau gândurilor și senzațiilor trupești se condamnă unei existențe animalice aici pe pământ și pierzării în veșnicie, fiindcă nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Fără înfrânare de la toate nu este mântuire.

Cu cât ne străduim mai mult, cu atât răsplata va fi mai mare. Iar această înfrânare/pază a gândurilor, simțurilor, faptelor trebuie să aibă loc și în căsnicie, unde nu dorința de plăcere trebuie să primeze ci slujirea lui Dumnezeu.

Creștinul e într-o permanentă luptă până la moarte. Spre deosebire de alte activități care după un timp devin rutină, lupta cu gândurile și cu simțurile nu are odihnă niciodată, este un efort real continuu, dar exersarea virtuților aduce după un timp slăbirea patimilor și ușurarea vieții. Paradoxal, cel ce se înfrânează are o viață mai plină și mai fericită, din cauză că patimile nu oferă o fericire reală ci numai fum amăgitor iar înfrânarea ne deschide lucrării mângâietoare și înțelepțitoare a harului.

Draga TRaditie1...sa fim seriosi si realisti....Cum sa ne infranam de la toate? Sa devenim generatii de calugari(da chiar si dintre ei nu se infraneaza la unele....)...Infranarea nu trebuie sa se confunde cu chinuirea trupului, cu neglijarea lui, cu renuntarea la cultura, etc....NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu"....Asta daca nu te-ai referit cumva strict la asa numitele "placeri carnale"....Acolo da...e indicat sa fie infranare si prudenta...Doamne ajuta!:25:

De ce sa fim "la moda" ?
 

Draga "calator prin ploaie"...poate ca ai inteles gresit "ne infranam de la toate". De la toate lucrurile rele, da. Dumnezeu nu a pretins niciodata chinuirea trupului sau neglijarea lui, asta e gresit, nu suntem masochisti. Trupul e slab, noi trebuie sa il intarim prin puterea sufletului. Trupul este templul nostru, Dumnezeu ni l-a dat spre folosinta, ca sa ne ingrijim de el si de suflet. Este cat se poate de adevarata afirmatia "Mens sana in corpore sano". Si totusi asta nu inseamna ca trebuie sa facem din el un idol, sa il facem prioritar in fata sufletului. Prioritatea noastra e Dumnezeu si nimic nu trebuie sa fie mai presus.
Si referitor la ce ai spus "NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu", nu uita ca Hristos e acelasi de 2000 de ani. Societatea s-a stricat si Hristos nu mai e "la moda". Si toate cate se petrec acum pe pamant au fost prezise inca din Biblie, daca ai citit apocalipsa.
Domnul Iisus Hristos a zis "Că de cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele întru acest neam preacurvar şi păcătos şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri.“
Sa nu cautam, deci, sa fim roboti, la fel cu toti ceilalti in acasta lume stricata, ci dimpotriva, sa cautam sa fim deosebiti si mai ales, sa placem lui Dumnezeu.

Gandurile, spunea parintele Paisie Aghioritul, sunt ca vrabiile care zboara pe deasupra caselor noastre. Cat timp acestea nu-si fac cuib in curtea casei noastre nu trebuie sa le luam in seama. A venit gandul si, daca nu-i dai atentie si mai ales daca il respingi, el pleaca.

O parte dintre ganduri sunt insuflate de Dumnezeu, o parte de diavol, iar o parte se pare ca tin de logica omeneasca. Prin asceza, se poate dobandi darul discernamantului, astfel incat in orice moment, nevoitorul poate sa-si dea seama daca un gand i-a fost inspirat de Dumnezeu sau de diavol.

Cei care nu cunosc cursele vrajmasilor considera ca orice gand e al lor. Necuratii ne lupta prin ganduri si, daca nu ne dam seama la timp, putem crede ca facem voia noastra, cand de fapt facem voia celui rau. De aceea, mai ales cand cadem in pacatul maniei, sa fim cu luare-aminte la gandurile care ne trec prin minte.

Este bine sa spovedim si gandurile care ne trec prin cap cu voie sau fara voie. Duhovnicii, orientandu-se dupa gandurile pe care le avem, ne pot veni in ajutor inainte de a cadea in vreo ispita.

Ne luptam cu gandurile ,,numai'' pana la mormant!

Uite Sandule, de pe un topic asemanator,despre ganduri:

Da click pe sageata si te duce in celalalt topic si ai mai multe raspunsuri.( daca stiai,ignora aceasta indrumare:-)) )
:103:

Ideea asta ca si multe altele le-au furat de la meditatiile budiste, mai precis din Dhamma care-i de vre-o 3000 de ani.
Saracul parinte ca sa nu apara vorbe ca ar fi imprumutat ideologii de la asiatici, a inlocuit norii cu vrabiile :))))
Oricum este bine ca intr-un tirziu si-au pus problema studierii mintii si a psihologiei umane la care crestinismul este corijent comparat cu Dhamma

Da desigur nu trebuie sa lasam sa intre dar avem la dispozitie citeva clipe pentru a le alunga nu ? Au doara cum poate fi pacat din prima clipa daca tu nu ai avut timp nici sa ripostezi nici sa-ti dai seama ce se intimpla....

Buna si tie :)
Pai nici nu zic ca nu e normal insa, vreau sa lupt si sa aflu din ce moment ne facem responsabili de pacat