Eram in statiune. Tin minte ca a fost o vara rece si foarte ploioasa. Vrabiutele veneau cam in fiecare zi sa ceara de mancare. Dupa ce s-a terminat malaiul luat de mine de la bucatarie, i-am spus cameristei sa stranga cu matura malaiul de pe jos, din jurul farfuriei, si sa-l puna pe farfurie. Vrabiutele nu au vrut cu nici un chip sa manance. Se adunau in jurul farfuriei si incepeau sa ciripeasca tare. La fal, nu am inteles ce voiau. Nici de paine nu s-au atins. Peste vreo doua zile am spalat frfuria, am mai cerut de la bucatarie malai si numai atunci am inteles ca sunt niste fiinte extrem de curate si ca, la fel, ceea ce mananca trebuie sa fie curat.

S-au pus multe intrebari despre iubire .
Vad ca le ocolim , nu ne place sa vorbim de asa ceva .
Eu am auzit ca Sfintii au iubit lumea (oamenii) , fara deosebire acceptandu-i pe toti ca pe creatia lui Dumnezeu .
Poate cineva sa -mi spuna cam cum s-ar intelege acest lucru ?
Sper sa nu va speriati si s-o luati la fuga !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
maria .

[COLOR=darkred]Ma straduiesc[/COLOR] mereu, dupa puteri, sa am grija de natura, gandind ca este pacat a distruge chiar si cel mai mic lucru de pe pamant. Tot asa, ma gandesc ca ai mei copii vor trai intr'i lume pe care eu insumi am distrus'o. Nu as putea rabda aceasta.

Raportarea proasta a omului la faptura lui Dumnezeu, natura si om, a dus la toate problemele actuale: incalzire globala, razboaie, crize, etc. Sa salvam ce mai putem, adica sa iubim pe om si sa ne distrugem cele oferite de natura. [COLOR=darkred]Natura ne'a fost data in grija, nu in exploatare.[/COLOR]

Insasi natura va da seama despre cele pe care i le'am facut.

Omul este preotul si duhovnicul creatiei. Aceasta este vocatia omului dintru-nceput. Din pacate, in societatea consumista in care traim, ne-am instrainat de ea, cu toate ca azi se cere cel mai mult constientizata.

Exploatarea fara discernamant isi are reversul ei, deoarece, chiar daca, pe moment, ne credem mai bogati sau mai puternici, de fapt, saracim, slabim. Nepretuind lumea, acest minunat dar, nu-l pretuim nici pe Daruitor. Iar pentru asta toti vom da seama.

Cred ca cine nu iubeste acestea este departe de a-L intelege si iubi pe Dumnezeu cu adevarat.
Multi ar spune ca e foarte greu sa ajungi la un asemenea stadiu,dar cred ca atunci cand inima ti-ar fi cuprinsa de o reala iubire de Dumnezeu,acestea ar veni natural.
Nu sunt lucruri de citit din carti,ci doar de simtit.
Ultima problema,legata de hartii aruncate,taxe,incalcarea unor reguli cred ca tine putin si de educatie si bunul simt al fiecaruia.

Foarte frumos ce ai scris si nici nu ma mira:animalele si plantele comunica cu noi,insa multi au ajuns mult prea surzi si orbi pentru a mai putea privi in jur.
Cu siguranta si tu ai in sufletul tau o mare sensibilitate si dragoste visavi de necuvantatoare si ma bucur nespus cand intalnesc astfel de oameni,fie si prin intermediul lumii virtuale.

Eu am o pisica.
Adesea raman placut surprins sa vad cata minunatie se ascunde in acest animal, ca si in toate celelalte, de fapt.

Dragostea este asemanarea cu Dumnezeu, pe cat poate firea omeneasca .Este o ardere a inimii pentru toata creatia , pentru oameni si pentru toate fapturile .Cele doua pisici ale noastre ne surprind de cata iubire sunt capabile.

Cineva imi spunea odata ca animalele "il iubesc" pe om pentru ca sunt dependente de hrana pe care acesta le'o da. Tin sa contrazic pe cei ce ar putea gandi in acelasi mod. Daca sunt plecat de acasa aproape toata ziua, in momentul intrarii in casa pisica este cu nasul la tocul usii, miorlaind. Ii pun mancare in vasul ei, apoi plec sa ma schimb. Pisica vine dupa mine, miorlaind, cu toate ca luase doar cateva bobite din mancare. Este mai dependenta de prezenta omului si de atentia acordata ei, decat de mancare.

1. Da, sufar atunci cand vad ce prostii si rautati face lumea (daca n-as iubi-o probabil ca nu as suferi)
2. Da, nu sunt certata cu nimeni, nu am urat niciodata pe nimeni. Cand ma cert cu cineva (foarte rar, de obicei am multa rabdare), chiar daca pe moment cred ca am dreptate, apoi imi pare tare rau si ma mustra constiinta. E adevarat ca nu intotdeaunami-am cerut iertare, asta as putea cu siguranta sa fac mai des.
3. Iubesc mult animalele, si pe cele salbatice. M-am pricopsit recent cu o pisica (nu am crescut niciodata pisica, decat catel) decare m-am atasat, stau la curte si am pe pervazurile de la geamuri si balcoane cateva cuiburi de turturele si vrabiute (mi-ar fi placut si randunici dar nu s-au cuibarit pe la mine). Unele cuburi le-am pus eu, ca cele construite de turturele erau foarte sumare si cadeau ouale, si le dau de mancare. Imi plac mult si plantele, imi place sa le ingrijesc si sa le tratez, sa le cultiv (gradina e mai importanta pentru mine decat casa).
4. Da fara rezerve (nu arunc niciodata hartii pe jos sau sa las nici un fel de resturi dupa mine, indiferent unde ma aflu, chiar daca ajung acasa cu ele in buzunare sau pungute; cu taxa de parcare e altceva, nu vad in asta o actiune in folosul naturii). Pentru mine e o problema daca ma vede cineva, ca nu imi place sa fac parada de convingerile mele, oricare ar fi ele.