Acum, eu nu am fost niciodata la aceste cateheze si nu pot spune cati oameni vin sau nu. Cred ca tot predica duminicala ramane cea mai importanta cateheza.

Eu am fost la cateheze în Iaşi, demult... Se ţineau Duminică seara. Preotul vorbea, oamenii stăteau pe nişte bănci. E un om de o cultură vastă, cu mult har, e ca un magnet pentru oameni. L-am întîlnit ultima oară acum vreo doi ani. Se cînta, se făceau rugăciuni. Se lua cuvîntul dacă dorea cineva. Se puneau întrebări. Existau invitaţi de seamă uneori. Cînd era vremea bună, se întîlneau în gradina botanică. Frumos, cu totul extraordinar, îmi pare rău că a trebuit să plec din Iaşi.

În Timişoara, părintele face un fel de cateheze numai cu tinerii Duminica, dar e mai mult un monolog, ca o predică. Mă mai trezesc eu să-i cer cîte o lămurire uneori... Dar bine că se face, oricare ar fi stilul părintelui respectiv. Luni se face studiu biblic, unde participă oricine. Se citeşte din Vechiul Testament, că au luat Biblia de la început. Li se explică oamenilor pasajele mai dificile. E bine pentru mai ales pentru batrînii care au timp să participe întotdeauna constant la aceste colocvii, ca să le zic aşa.

La voi cum decurg întîlnirile de genul ăsta?

Spre marea mea rusine, nu m-am dus pana acum la acest gen de intalniri, desi se organizeaza - sau se organizau intr-o vreme - seri duhovnicesti, pe o anumita tematica - aceea de anul trecut a fost Crezul, explicarea lui punct ca punct. Si eu preferam, pana la moartea bunicii, sa merg prin biserici mari, cu cor extraordinar, cu preoti foarte culti, care sa tina predici savante si lungi si frumoase... cand ma trezeam mai tarziu sau cand o duceam pe bunica la biserica, mergeam la aceasta de acum, care e mai aproape, dar nu are nici cor, nici predici lungi, variate - nu de alta, dar e plina numai cu persoane foarte foarte inaintate in varsta, care. cum vad ca a trecut ora 11, se si foiesc pe scaune. Ei, bunicii ii placea aceasta biserica, in ciuda mofturilor mele, spunand mereu ca muzica frumoasa si predica lunga nu conteaza asa, ci doar bunatatea de suflet a oamenilor. Intr-adevar, sunt niste preoti foarte inimosi, care, in opinia mea de pana atunci, erau mult prea inimosi si prea cautau sa ii multumeasca pe toti... Acum ma duc acolo duminica, mai mult in amintirea ei, si asa am realizat ca slujba se termina la 11 nu pentru ca ar scurta-o, ci pentru ca nu au cor si ca predicile sunt scurte si cam monotone, vorbindu-se mai mereu despre moarte, despre faptul ca nu luam nimic cu noi, despre faptul de nu a pizmui vecinul si de a transmite mai departe niste valori, pentru ca auditoriul este format, 90 la suta, din persoane care poate ca nu au auzit niciodata despre nu stiu ce sfant parinte traitor prin pustie, dar carora li se apropie, judecand dupa chip, iminentul sfarsit. Si asa am realizat ca preotii aceia sunt inimosi nu doar pentru fac poftele auditoriului, ci pentru ca se gandesc sa isi adapteze discursul si sa nu faca parada de cunostinte in fata cui nu trebuie. Asta e cateheza si prinde bine, am realizat acum, si la tineri. Iar carti duhovnicesti si predici sofisticate si intelectualizate, gen par. Galeriu sau Steinhardt, se gasesc, pentru tineri si maturi, pe net cu duiumul.
Dar daca nu ar fi murit bunica, nu as fi ajuns prea repede la aceasta concluzie.

Acum vreo zece ani nu prea era Internet prin România. Atunci însă veneau greii Ortodoxiei, marii teologi români prin mai toate marile oraşe şi era puhoi de lume, tineri şi netineri, care umpleau amfiteatrele şi aulele facultăţilor. Astăzi ne-au rămas înregistrările lor, ceea ce e bine pentru cine are acces la Internet, însă ce ne facem cu cei mai în vîrstă care nu au tangenţă cu tehnologia? Sînt destui bătrîni care nu au nici casetofon, nici cdplayer. Tot de la un preot trebuie să asculte predici şi învăţături. Şi nu prea cred că doar predica duminicală este suficientă, oamenii au nevoie de mult mai mult decît atît. Au nevoie să studieze Noul Testament, să li se explice unele lucruri mai greu de înţeles. Deci pentru asta trebuie să existe program extra dedicat nevoii creştinilor de a-şi însuşi mai bine credinţa.

Da, sînt nostalgic cînd îmi amintesc de Părintele Galeriu, de Părintele Teofil Pîrîian, de Părintele Coman (care mai apare pe la emisiuni) şamd... Nu l-am prins pe Părintele Stăniloae din păcate. În anii ăştia trişti însă, cînd merg pe la conferinţe de obicei plec de acolo cu sentimentul că am pierdut timpul şi nici nu-mi vine să mai încerc şi altădată. Mai degrabă citesc ceva de caliate sau reascult discursurile regretaţilor de odinioară.

Cateheze roditoare sunt si cartile duhovnicesti, citite in linistea unei camere, cu inima curata si iubitoare.
Sfintii sunt cei mai buni predicatori si cateheti ai lumii noastre.
Incepeti sa pasiti pe calea aceasta si nu va veti mai satura.

Nu dati cu pietre inainte de a citi
 

Pentru mine acesta este un punct sensibil.
Apropiindu-ma eu mai mult de credinta(?) de la o vreme- am cautat si eu sa cresc in cunostinte. Penibil sau nu, Internetul mi-a oferit multe invataturi (pentru alt fir de discutie- ofera prea mult, dar asa e si in viata=- si acolo trebuie discernamant, nu numai la calculator). Lectii de religie in scoala nu am avut, deci am ajuns entuziasta la biserica, prin facultate. Acum ce sa spun: biserica mare, in Bucuresti- l-am auzit vorbind pe pr. Galriu si am fost impresionata de ceea ce spunea, dar a fost de cateva ori... poate nu imi venise vremea. In rest- am participat la catehezele sustinute de Pr. Bordasiu- avea un discurs mai simplu si mai modern, am invatat lucrurile de baza, dar atat. ABC- ul practic acolo l-am invatat.
Si iata-ma si in prezent: vad la prietenii si la colegii mei ca exista nevoie de catehizare pentru oamni maturi, nu numai pentru adolescenti si copii, de mai mult si mai"tehnic" decat ceea ce afli la predica; si de comunicare in ceea ce priveste viata religioasa; parintele duhovnic sau alti preoti iti pot oferi raspunsuri la intrebari punctuale, dar cum ajungi sa te intrebi? Cum ajungi pana la punctul in care iti dai seama de nimicnicia cunostintelor tale? Eu am avut senzatia ca ma aflu in fata unei mari, a unei intregi vieti- si a fost ingrozitor, parca m-am trezit din coma! Si asta in conditiile in care am avut toata viata credinta, fara fite atee/agnostice/ new- ageiste!
Ii rog pe cei care stiu unde se fac in Bucuresti cateheze pentru adulti, sa posteze aici informatiile, poate or mai fi si altii ca mine si ne-om folosi de ele!

Eu am gasit f utile resursele de pe acest site, mai ales pentru cei care au mai putin timp la dispozitie:

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...inta-ortodoxa/

si

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...icii-ortodoxe/

Iar pentru cine este obisnuit sa asculte materiale audio:
http://www.crestinortodox.ro/predici...ortodox-audio/

Si la biserica din statia Razoare se face cateheza - http://biserici.org/index.php?menu=C...,C.NAME,P.NAME

Cred ca e adevarat ce spunea bunica mea, cum ca in ziua de azi nu prea mai invata preotii lumea, nici macar nu ii atentioneaza in ceea ce priveste lucrurile elementare. Imi spunea ca pe vremea ei, erau parintii Argatu si Nifon la Cernica si tineau predici in fata multimilor si ii invatau pe oameni, le raspundeau la toate intrebarile lor...

EDIT: Si la schitul Darvari se tin cateheze - probabil ca se vor mai tine si dupa ce se termina postul: http://www.schituldarvari.ro/index.p...veniment&id=62

De asemenea, sunt carti de capatai:
- Catehism ortodox - http://www.credo.ro/catehism.php
- Parintele Cleopa, Calauza in credinta ortodoxa - http://www.scribd.com/doc/2397550/Pa...dinta-ortodoxa
- Ne vorbeste parintele Cleopa - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/index.htm - sunt vreo 10-12 volumase, se gasesc tot acolo sau pe scribd.

Pentru copii, cred ca sunt utile desenele animate din Cartea cartilor - gasiti pe youtube - http://www.youtube.com/results?searc...rtea+cartilor+. Cand eram eu mica, imi placeau foarte mult. Ajuta si la memorare - una e sa citesti si alta e sa vezi imagini si sa auzi personaje.