Citat:
În prealabil postat de clementia
(Post 355122)
"ce anume credeti ca ati putea obtine prin autosugestie?" -sa spunem ca in perioada aceasta trec printr-o astenie de primavara care ma sleieste de puteri deja de mai multe saptamani; m-am spovedit , m-am impartasit dar starea aceasta de oboseala continua sa persiste; am ajuns la medic, doamna doctor mi-a mi-a recomandat aceasta carte. Sloganul "cu fiecare zi care trece ma simt din ce in ce mai bine.." ar avea rolul prin repetitie sa-mi inoculeze in subconstient ideea ca nu ma simt rau. Oamenii au tendinta si este adevarat ce scrie autorul ca atunci cand au o problema sa se gandeasca mereu la ea si alimentand-o cu ganduri negative sa o ajute sa persiste; pe cand faptul de a respinge astfel de ganduri ba chiar inlocuidu-le cu altele pozitive ,in limbajul uzual s-ar numi "a ridica moralul cuiva"ar avea rolul de a ajuta sa treci peste anumite obstacole.
Toti facem asta , este adevarat? Vi s-a intamplat vreodata ca unui prieten , mama, copil sa-i fie rau iar dumneavoastra sa-i spuneti hai ca nu e asa rau, trece; ce ati facut de fapt ? ati incercati sa-i sugerati ca e mai bine. Despre autosugestia prin gandirea pozitiva este vorba in carte.
Nu incerc sa va conving ca este corect ci incerc sa va explic doar despre ce este vorba .
"A gandi pozitiv este o virtute as putea spune, inseamna sa ai nadejde"
o virtute oare nu poate fii cultivata? este o intrebare nicidecum o ironie
"Este foarte diferita de o gandire pozitiva naturala, fireasca."
Ma gandesc ..oare in pacatele mele nu mi-am cultivat eu o gandire negativa nefireasca. Ptr ca trebuie sa recunosc , ma reprezinta.
Oricum cuvantul "nadejde" scris de tine mi-a dat putin de gandit.
|
In general asa este, toti incercam sa obtinem o stare de pace sufleteasca, pana la urma, in esenta la asta se reduc toate eforturile omului indiferent de unde incepe lupta lui. Sa zicem ca lupta incepe pentru confort, sanatate, putere sau orice altceva. Intr-un final dupa ce epuizeaza tot ce este de epuizat (prin reducere la absurd, sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina toate avantajele lumii materiale si sanatate si putere pe deasupra) va fi ros de nemultumire ca de un vierme neadormit, neobtinand automat si pacea, linistea prin aceste castiguri.
Iarta-mi introducerea prea lunga, vroiam sa scap de toti factorii care impiedica un om sa isi doreasca din start pacea sufleteasca. E... si aici incepe razboiul... Eu am inteles greu ca toate metodele, inclusiv cele oferite de vastele progrese ale psihologiei, nu sunt decat tot niste amanari. Nici o metoda pare sa nu aiba efect decat pe durata scurta. Asadar trebuie umblat in alta parte.... trebuie cautat ceva care sa atinga esenta sufletului.
Exista niste psihologi ortodocsi care s-au ocupat de subiect, unul dintre ei este Dmitri Avdeev. Am si eu vreo cinci carti scrise de el, trateaza foarte interesant subiectul depresiei.
Ca sa mai fac o paranteza, iti spun ca am incercat si metoda silva, si analiza tranzactionala si programarea neurolingvistica si mi-am dat seama ca sunt exact ca niste jocuri pe calculator, te prind in hora lor pana epuizezi toate nivelurile apoi iti piere pofta sa te joci, totul e previzibil si problema ta ramane nerezolvata, depresia si inclinarea spre negativ a noastra ramane. Ramane! Asta pana cand ne hotaram sa nu ne mai opunem ei, si de aici incepe alt razboi. Duhovnicul meu mi-a spus ca nimic nu se poate fara lupta, fara razboi, fara cruce. Maica Domnului o fi fost oare lipsita de durere? de griji? de suferinta? Niciodata nu am inteles prea profund durerea ei, nu am stiut sa ma apropii nici cu gandul de suferinta ei, dar cred, cu mintea mea limitata ca a fost mai mare decat orice durere omeneasca, si ea prin smerenie a acceptat tot, "Iata roaba Ta!" Sunt eu in stare sa accept o astfel de atitudine in situatiile mele de criza? Greu de spus. Eu ce fac? fug de cruce! ma rog cand mi-e greu sa imi ia Dumnezeu greutatea! Asta nu e atitudine crestina. Este frica de raspundere, frica de cruce. As vrea sa pot mai mult.... sa pot iesi din fricile mele si alte metode decat rugaciunea nu cunosc. In rugaciune, sufletul meu este mangaiat, dar rugaciunea nu este o stare permanenta si frica, nelinistea, grijile... pun iar stapanire pe mine. Ce e de facut? Rugaciune mai deasa si mai adanca, mai constienta.
Iti recomand filmuletele staretului Tadei, el este de referinta din tot ce am citit (are si doua carti scoase la noi) pentru gandirea pozitiva. Pentru mine e ca un balsam sufletesc, asculta-l... sa vezi ce frumos vorbeste din suflet, din pacea inimii lui ne da si noua.
Doamne ajuta!
http://www.youtube.com/watch?v=tv4tNqRIMl8
sunt 6 parti, sper sa te lamureasca despre ce inseamna gandire pozitiva in ortodoxie, e gandire sanatoasa nu amestecatura de mantre pentru spalare de creier (spun asta cu tristete, ca unul ce este in cunostinta de cauza, ca unul ce am gustat din roadele nesanatoase ale diverselor metode... dar poate alta data o sa mai povestesc, daca va mai fi cazul)
