Nu este vorba de frica in sensul propriu al cuvantului, asa cum iti poate fi frica de un tigru sau de un crocodil. Este vorba de sentimentul pe care il are un copil bun fata de tatal sau, atunci cand face o nazbatie si care este mai mult rusine decat teama de o pedeapsa. Daca isi marturiseste gresala si o face cu multa rusine de fapta sa, tatal il iarta si se bucura ca are un copil bun. Iata inceputul intelepciunii - rusinea pentru faptele noastre in fata lui Dumnezeu, cainta si dorinta arzatoare de a ne indrepta. Fara rusine, cainta si dorinta de indreptare, apare superficialitatea, mandria, usuratatea, nerabdarea de a medita, ingamfarea si multe altele care tin de netrebnicie. Toate acestea ne indeparteaza de intelepciune si starneste in noi tipul de teama despre care am vorbit la inceput si care nu are nici o tangenta cu legatura de suflet dintre noi si Dumnezeu.