Exact ! Tocmai de la aceste asa zise relatii "aprofundate " , apar cele mai mari ispite si caderi . Un caz concret s-a petrecut chiar cu cineva de aici , in urma cu un an , iar acum cu greu isi poate reveni , iar remuscarile sunt groaznice . Deci ochii mari , mintea treaza , si nu in ultimul rand ,credinta in suflet sa nu moara !

Si daca preotul respectiv iti va spune ca nu va poate casatori decat daca si el se boteaza ortodox( pt ca asa si e canonic) iar el nu o sa vrea?Ce o sa faci? Ori va despartiti,ori te casatoresti in biserica lui.Esti dispusa sa faci asemenea compromis?Durerea va fi imensa crede.ma cand dupa cativa ani de relatie cand si iubirea e mai mare va trebui sa va despartiti.Eu m.am despartit dupa cateva intalniri de prietenul meu din acelasi motiv.Eram innebunita dupa el Frumos,destept..tot ce vrei.Am 24 de ani si sunt convinsa ca o sa cunosc din randuiala Lui Dumnezeu un baiat impreuna cu care sa fac voia Lui Dumnezeu si sa traim unul pt mantuirea celuilalt

Simona-Marilena cumva? :( Ce mai stii de ea?

Da , exact !

Eu stiu un exemplu concrect...Tatel meu,cand era tanar a avut o prietena timp de doi ani,care era penticostala,si cand au inceput sa vorbeasca despre casatorie,ea nu vroia nicum sa renunte la religia ei,si sa se boteze,ea vroia sa treaca tata la religia ei,asa ca decat sa treaca tata la religia ei,mai bine a parasito si cu asta basta.O sa ajungi sa iti ceara asta mai ales ca el e baiatul,si apoi tu ce o sa faci?Mai ales ca dupa un timp de relatie,se schimba toate,si o sa iti fie mai greu sa il parasesti.

Păcat nu este iubirea. Nici chiar relaţiile (care nu implică legătură sexuală) nu sunt propriu-zis păcat. Aceasta înseamnă că nimeni nu merge în iad doar pentru că s-a întâlnit, s-a ţinut de mână ori a mângâiat un băiat penticostal.
Dar, în afară de păcate, în atenţia creştinului trebuie să fie şi ispitele. Şi erorile în privinţa prudenţei. În acest sens, nu e bine să cultivaţi o relaţie cu cineva de altă credinţă. Apostulul ne îndeamnă să nu ne înhămăm la jug nepotrivit.

Acuma, asupra obiecţiei că amândouă religiile "slujesc acesluiaşi Dumnezeu": este exact ce spun şi evreii. Şi musulmanii. Şi chiar alţii, budiştii de exemplu, ori ceilalţi păgâni. Dar, examinând îndeaproape credinţele acestora, precum şi credinţele neoprotestanţilor de toate felurile, vedem cu uşurinţă cât de departe sunt de credinţa noastră. Ei nu se închină adevăratului Dumnezeu al patriarhilor noştri, nu se închină lui Dumnezeu cel Viu al lui Abraham, Isaac şi Iacov, ci, în realitate, unui dumnezeu de carton, plăsmuire a minţii lor izvorâtă din felul în care le-au spus pastorii lor să citească Biblia. Dacă ei ar spune "Dumnezeu în mijlocul nostru !", nu s-ar referi la Dumnezeu cel prezent în mod substanţial, fizic, în speciile pânii şi vinului. Ei sunt opriţi de la Hrana cea adevărată, fără de care Cristos spune că salvarea noastră nu este cu putinţă.

Credeţi, deci, că o asemenea căsătorie v-ar putea fi de folos spre mântuire ? De răspunsul la această întrebare depinde ceea ce aveţi de făcut mai departe.

1. Poate ca ar fi bine sa povestiti ce i s-a in tamplat persoanei respective de pe forum, daca este de luat ca un exemplu si trebuie sa intelegem ceva din asta. De ce are remuscari, ce n-a functionat? Chiar fara nume, doar situatia.

2. Eu nu pot sa dau sfat in asa situatie. Nu stiu cum puteti voi.
E vorba despre sufletul si suferinta unor oameni. Chiar nu va imaginati, nu puteti pricepe.
E si greu sa judeci omul fara sa-l cunosti, si numai dupa confesiune.
Poate sa fie intr-adevar un om deosebit, sau dimpotriva. Ce are confesiunea cu omul?
Exista si ortodoxi care nu-si merita numele si cu care nu merita sa te casatoresti.
Eu v-as intreba: v-ati casatori cu un om numai si numai pentru ca este ortodox? Indiferent cum este in rest?

Si mai intreb ceva - chiar si pe caty-deea. De unde stiti voi viitorul?
Daca veti regreta toata viata iubirea calcata in picioare si veti ramane singura toata viata?
Trebuie f.bine gandit totul, pentru ca de multe ori sansa nu este de data de doua ori.
Sigur, cea care a intrebat aici are numai 18 ani. Poate sa gaseasca pe altcineva. Mai bun sau mai rau, sau ...pe nimeni.
Nu stim noi. Sunt multe variante.
Eu nu pot da asemenea sfaturi. Este ceva f.personal. Nici preotul nu cred ca poate hotari. Numai ei doi vor trai impreuna si deci numai ei doi pot hotari.

Draga Sophia ,eu nu as numi sansa faptul ca din sutele de mii de baieti ortodocsi de pe pamant eu am dat peste un evreu si m.am indragostit ca o blegutza.Cred ca a fost mai degraba o incercare,o ispita.DA.Am vorbit si cu duhovnicul si el mi.a confirmat banuielile.Nu se pot casatori in biserica ortodoxa un evreu si o ortodoxa decat daca el se converteste,ceea ce evident el nu a vrut.Am suferit mult dupa ce ne.am despartit;nu am mancat vreo 2 zile si mi.a fost f rau ca mi.am dat colecistul peste cap.Si apoi mi.am zis:i.a stai putin...asta e nebunie ,nu mai e de la Dumnezeu.Acum nu regret decizia.Sunt convinsa ca o sa cunosc un baiat cu care sa am acelasi tel:mantuirea.
Sunt f adanci diferentele de opinie intre oameni de religii diferite.
Ai dreptate ca nu pot citi viitorul,dar nu ma pot astepta sa fie minunata o casnicie in care barbatul nu merge la biserica,nu tine post,vrea sa foloseasca metode anticonceptionale
Si cred ca si Sfintii Parinti au avut asta in vedere cand au intocmit canoanele si stiu ei de ce nu au ingaduit casatorii intre ortodocsi si neortodocsi.

PS mai bine singura o viata pe pamant decat o viata de regrete si pierderea Imparatiei

Caty-deea - dar v-ati departit numai din cauza religiei? In rest cum era baiatul?
Si iar aceeasi poveste - el ti-a cerut tie sa te convertesti? Sau numai tu lui.
Nu mai spun nimic.

Am sa-ti spun si eu alta poveste (tot reala) a cuiva.
Amandoi ortodoxi. Si deci puteau sa se cunune in biserica.
Ei au fost probleme si cu el si cu parintii toti si etc. Fata a suferit pana aproape de sinucidere din cauza asta. S-au despartit, fata a suferit multa vreme. Nu a fost sa fie. Si nu va fi uitat niciodata...
La multa vreme dupa aceea a avut alte deceptii si probleme si vlaguita a ajuns din nou la dilema: a fi sau a nu fi si s-a rugat. Si Dumnezeu a ridicat-o din nou si i-a trimis un alt baiat, de alta confesiune. Nu perfect, dar bun, iubitor, respectuos. Si a functionat, si nu s-au convertit. Viitorul...il stie numai Dumnezeu.

Dar...exista si un dar. Stiu ca la anumite confesiuni (ca in cazul prietenului Higinei) sunt probleme mari.

Da in principiu de aceea,dar si pentru ca el nu e tipul de baiat care sa stea langa o fata fara sa se culce cu ea.Asta nu orice om poate sa inteleaga.Multor oameni daca le vorbesti de feciorie zic ca ai o problema.
Sa stii ca sunt un pic calita si cu relatiile cu ortodocsi.Am vorbit cu 2 studenti la teologie si abia asteptau sa facem dragoste.
Dar tot nu m.as casatori cu un om de alta religie.Si la urma urmei fiecare despartire este resimtita de psihicul fiecaruia:unii suntem mai labili altii mai stapani pe situatie.
Nu mi.a cerut sa trec la iudaism,ba chiar mi.a zis ca vor fi botezati copiii la ortodocsi ca asa e la ei,copiii o urmeaza pe mama.Dar nu ne.am fi putut casatori in BO ,NU?Si deci as fi trait in desfranare,corect?

La ce i.ar folosi unui ortodox sa se casatoreasca cu un protestant?Ca sa incerce 30 de ani sa ii explice ca Maria a foost fecioara?Sau la ce buna casatoria cu un evreu:?Ca sa il convingi cine a fost Iisus?Pierdere de energie! Fiecare om e dedicat religiei in care a deschis ochii.