Da, Negroponte, ai dreptate. Duhovnicul (meu) incearca si el sa ajute.

In ceea ce priveste definitia exhaustiva data de Maria, nu ca m-as crede fara de pacat sau cine stie ce inteleapta, dar cred ca este putin deplasata si nu are efectiv legatura cu situatia pe care am descris-o la deschiderea acestui topic.

"ancah : mirelat : Cunosc situatia respectiva( sper ca am inteles bine, daca nu, scuze), cand unul iarta, iarta, iarta, dar nu vede o schimbare in celalalt, incat pare aproape ca o nedreptate."

Da Anca, ai inteles destul de bine situatia, cu exceptia partii cu nedreptatea. Nu ma simt o victima, dar pur si simplu cateoadata ma apuca tristetea prin prisma a ceea ce ai spus si tu.

Dumnezeu sa ne ajute !

anca ,
imi pare rau , nu te inteleg , probabil ca n-am inteles ce e cu "anularea bunelor intentii " . Eu vorbeam de ampietrire fara sa fi citit vreun mesaj de-al tau , din cauza asta nu inteleg .
Oricum , fii mai clara ca precum vezi nu sint asa de desteapta !
Zici ca ai vazut o persoana impietrita , eu sint de parere ca toti sintem impietriti , mai mult sau mai putin depinde de credinta fiecaruia .
Vezi ca nu intotdeauna intelegem cum trebuie , e dezavantajul comunicarii pe net .
Cred ca nu poti cunoaste pe cineva in astfel de conditii .
Nu ti s-a intamplat sa vezi pe cineva de care ti s-a vorbit foarte urit , pe care aproape ai inceput sa-l desconsideri , si cind l-ai intalnit , s-a risipit totul ca si cind n-ai fi auzit nimic ?
Eu n-am nici o parere definitiva , nici macar partiala , poate numai "un pic de parere" despre toti .
Toate cele bune !

Draga Maria, se poate sa fiu sub influenta limbii pe care o vorbesc aici si sa fac constructii ciudate. Imi pare rau de acest lucru, mai ales pentru ca mie imi place sa dau atentie exprimarii. Din cauza stressului avut in ultimii 3 ani, nu am putut scrie aproape nici o fraza; acum am reluat si iata ca mai dai chix, sau de bucurie ca am reluat aceasta activitate atat de draga mie, incep sa inventez expresii, care nu sunt prea reusite.
Cu "anularea intentiei" am vrut sa spun, ca pornesc de la o intentie buna si sfarsesc prin a face un lucru rau. Oare nu puteam spune asa de la inceput?
Mi s-a parut interesant cum ai descris impietrirea, si mi-am adus aminte de acea persoana, de care am pomenit mai sus, vizibil impietrita. In ceea ce ne priveste sper din tot sufletul sa nu fim impietriti. Cred ca este o pedeapsa de la Dumnezeu de a fi asa.
Da, sa stii, ca in special in anii tineretii mele mi s-a intampla foarte des, sa aud vorbindu-se de rau o persoana, iar atunci cand ne-am intalnit pentru prima data, sa constat de fapt ca este foarte agreabila. Cred ca eram si mai putin critica pe vremea aceea .
In ciuda tuturor dezavantajelor, eu iubesc comunicarea pe net. Am citit undeva, ca pesoanelor interiorizate le place comunicare in scris. Mie imi place.

Este gresit,
este gresit dupa parerea mea a lua mesaje si a ni le ansusi ca si cum ar fi adresate noua .
Aceasta practica este periculoasa pentru ca ne putem oricand simti jigniti .
In ce ma priveste sint pentru modul direct de adresare .
Daca intr-adevar ma deranjeaza ceva spun persoanei respective "tu esti" .
Critici fara adresa mi se par lipsite de raspundere , vreau sa stau "drepti"
pentru ce spun .
Eu nu ma refer niciodata la persoane , daca n-am specificat , vorbesc despre patimi .
Daca cineva se regeseste undeva e parea lui personala , eu n-am capacitatea sa apreciez cum gindesc altii , nici nu vreau sa judec .
Nu vreau sa se puna semnul egal intre o gluma permisa si o acuzatie .
Spun aceasta pentru ca imi pare rau daca s-a antamplat , nu e vorba de refugiu sau frica .
Pentru ca oricum crestinul va da socoteala in fata lui Dumnezeu pentru tot ce face , asta e logica care ma insoteste .
Doamne ajuta !

Draga mirela,
ma bucur mult ca am inteles situatia, dar nici nu a fost prea greu, caci ce femeie nu a trecut prin asemenea incercare. Daca barbatul nu crede, se poate tine batos si atunci femeia trebuie sa-i puna biblia in brate, dar in asa fel incat sa cread ca el a luat-o, fara ca ea sa-i spuna. Am vazut schimbari in bine dupa primele pagini de lectura. Daca el crede, exista o multitudine de argumente, care pot fi folosite, un nou limbaj comun.

Sotul meu este credincios (dar nu genul habotnic) si a citit Biblia (in spaniola, e drept). Acum trece printr-o faza mai critica, de negare a ceea ce inseamna biserica si manifestarea credintei. Am spus pe un alt topic, acum vreo cateva luni, ca locuim la New York de cca 1 an si sotul meu a fost cam dezamagit de preotul de la biserica (ortodoxa romaneasca) la care am mers cand ne-am mutat aici, i se parea ca teatrealizeaza la predica, ca evanghelistii care mai apar la TV. Nici mie nu mi-a prea placut, parea ceva cam fortat intr-adevar, dar totusi am continuat sa ma duc si nu imi pare rau. Am mai avut divergente si legat de banii pe care sa ii dam la Biserica, membria, s.a.m.d. Iar acum cand a venit preotul cu Boboteaza sotul meu s-a asezat in pat, ostentativ, pretinzand ca doarme. Nu pot spune cat de prost m-am simtit si cat am tras de el, cu vorba buna, ca nu se face asa ceva, iar preotul bineinteles ca nu a slujit nimic pana nu s-a sculat din pat. Pana la urma s-a aplanat situatia si preotul i-a vorbit foarte frumos, iar acum duminica la biserica mi-a dat binecuvantari si pentru sotul meu, chiar daca el nu vine, parintele isi aminteste si de el. Dumnezeu sa ne ajute tuturor !

de abia acum m-am inregistrat si m-a impresionat mesajul tau. si eu m-am comfruntat cu asemenea problema. si m-am rugat mult ca sa pot sa ii topesc inima. asta e tot ce iti pot recomanda sper sa iti fie de folos.

...traind in Occident

ce vrei sa spui, te rog ?

Multumesc, Deea, pentru intelegere si incurajare. Sper sa iti fie de folos si tie alaturarea la acest forum !