Definiţia e ştiinţifică. Conform ştiinţei din acea vreme. O definiţie conformă cu ştiinţa modernă cred că s-ar putea referi doar la lumină, însă nu mi se pare relevantă pentru subiect. Cum poţi defini întunericul altfel decât ca pe o absenţă. Să definim absenţa?
Luminează-ne!

Pai daca spunem ca intunericul este absenta luminii, inseamna ca intunericul exista, nu lumina.Deci e intuneric, pentru ca NU EXISTA LUMINA.Si nu invers, precum explici..

Si eu sunt de acord ca intunericul e lipsa luminii si raul este lipsa binelui.

"Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi."(Facerea-cap1)

Te-am mai rugat odata dar vad ca m-ai ignorat: defineste te rog lumina.

Există întunericul aşa cum există o absenţă, o lipsă. Cum poate exista... inexistenţa, nefiinţa?
E întuneric pentru că lipseşte lumina, nu pentru că nu există.
Mai concret putem vorbi de cele materiale: în timp ce lumina fizică are o existenţă care poate fi constatată de instrumente fizice dar şi de ochi, întunericul nu poate fi perceput de niciun instrument şi nici de ochi. El nu reprezintă decât... lipsa luminii.
Ochiul are celule specializate pentru a sesiza lumina. Nu are cu ce să sesizeze întunericul.

Ar trebui să caut acum definţia luminii aşa cum am învăţat-o la fizică şi nu am timp. Îmi amintesc destul de vag că este, probabil, o mişcare ondulatorie şi se propagă prin fotoni. Iar aceştia nu au masă decât în mişcare...
În fine, nu înţeleg legătura cu subiectul.

Ti-am dat un pasaj din Geneza, ca sa vezi ca mai intai a existat intunericul. Apoi a fost lumina, pe care a facut-o Dumnezeu !
A zis cineva ca nu exista lumina?
Deci ce sa inteleg, tu nu sesizezi cand se intuneca afara?Nu vezi cand e noapte?

Sa luam aminte:
 

un om indepartat de Dumnezeu nu poate vedea decit cu ochii fizici lunina,intuneric insa un crestin adevarat vede lucruri deosebite cu ochii mintii si asta face diferenta.
La inceputul vietii duhovnicesti,luptatorul alunga gindurile rele prin studiu duhovnicesc,rugaciune continua si asceza cu daruire.dupa aceia vin,singure,numai ginduri bune.mai tirziu si gindurile bune se opresc si omul simte un gol,dupa care primeste:LUMINA DIVINA.

eu cred ca despre asa ceva vorbea initiatorul topicului.

Da, la început a fost întuneric, tocmai pentru că nu lumina nu fusese creată. Dumnezeu a creat lumina. Nu scrie nicăieri că a creat şi întunericul.
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Dar cum am putea spune că nimicul există? Tocmai, faptul creaţiei înseamnă trecerea de la inexistenţă la existenţă.
Eu am vrut să răspund la întrebare, care presupunea o antinomie între întuneric şi lumină, ca şi cum ar fi doi termeni egali şi opuşi. Or realitatea nu este asta pentru că întunericul nu poate cuprinde lumina. Întunericul nu emite nicio undă, nu umple niciun gol, chiar dacă poate să dea senzaţia asta atunci când lumina se stinge sau se retrage.

Tocmai ,nu scrie nicaieri ca Dumnezeu a creat si intunericul. Pentru ca intunericul exista !

Poate exista ceva care să nu fi fost creat?
Nu tot ce e creat e opera lui Dumnezeu?
Exista ceva înainte ca Dumnezeu să fi început creaţia?