Eu te felicit, cred ca a fi mama e mai important decat a avea o cariera. Si cata vreme aveti ce pune pe masa si unde dormi, nu inteleg de ce ti-i teama de o noua sarcina. Copiii sunt cel mai mare dar pe care ni-l ofera Dumnezeu in aceasta viata.

alte pareri ? :D

Părerea mea e că dacă ceri părerea pe acest subiect, mai bine încerci să faci foarte bine ceea ce faci acum.

Suflet cald ,noi vom ajunge intr-o zi in fata Dreptului Judecator si vom da raspuns pentru toate ale noastre.Pe pamant judecatile se fac cu masuri diferite si nu vom reusi niciodata sa -i multumin pe cei din preajma noastra.Nascand al 3lea ,al 4lea copil vei trai din minunile lui Dumnezeu care le va randui pe toate la vremea lor.Am citit intr-o carte a Parintelui Argatu ca fiecareia ne este dat sa avem un anumit numar de copii si renuntand ,prin diferite moduri , sa-i nastem ne vom chinui cu cel sau cei pe care i-am nascut ca si cum am fi crescut pe toti cei randuiti deDumnezeu.Aceasta este credinta unei persoane limitate care a gresit mult in fata lui Dumnezeu si are canon sa fie sotie si mama.Iisus Hristos pentru rugaciunile Maicutei Sale sa ne intoarca la bunatate,la rugaciune si la dreapta credinta.

Ştii că nimeni nu îţi poate spune ce să faci cu viaţa ta, iar detaliile doar tu le cunoşti îndeajuns de bine. Nu e nimeni în măsură să ia decizia în locul tău.
Îţi povestesc un caz, din care vei extrage tu morala.


O femeie şi un bărbat, ambii studenţi, de 21 de ani, s-au căsătorit. Au decis să nu facă un copil până nu termină amândoi studiile, să aibă un loc de muncă şi să poată oferi copilului tot ce are nevoie. Au terminat amândoi studiile, şi-au găsit de muncă, dar nu era totul atât de roz cum îşi imaginaseră ei. Pe româneşte, banii nu le picau din cer şi nu s-au îmbogăţit subit, înainte ca cerneala să li se usuce pe contractele de angajare. Au decis să mai aştepte puţin, să se pună pe picioare. A trecut timpul, au mai avansat în carieră, duceau un trai puţin mai sus decât decent. S-a pus iar problema copilului. Nu, voiau să-l crească la casă, cu curte şi grădină şi un căţeluş pe-acolo, nu la bloc. Aşa că au decis să mai aştepte, până vor avea o casă, o maşină, ceva economii. S-au trezit amândoi la 28 de ani că locuiau tot la bloc, tot fără maşină, tot fără copii. Destinul i-a pricopsit cu o sarcină neaşteptată şi neplanificată. Ce să facă? Ce să facă? Nu se punea problema de avort, aşa că nouă luni mai târziu li s-a născut un băieţel. Din acel moment, tot ce făceau, făceau pentru el. Era centrul universului lor. După doar doi ani, s-au mutat în casă nouă, şi-au cumpărat maşină şi au făcut încă un copil. Acum, copiii sunt măricei, băiatul merge la şcoală, fetiţa la grădiniţă şi amândoi aşteaptă entuziasmaţi ca surioara lor să se nască, peste aproximativ o lună. Sunt doi copii fericiţi, nu le lipseşte nimic. Iar părinţii nu au motive să se plângă, se simt chiar norocoşi că lucrurile merg bine.

Acum, cum ziceam, morala o extragi tu. Eu îţi spun doar că oamenii au o putere de adaptabilitate extraordinar de mare. Dacă ei vor renunţa la visul lor de a avea o viaţă mai bună, pentru că se obişnuiesc şi se mulţumesc cu ce au, această atitudine se schimbă complet când în ecuaţie apare un copil. Pentru puiul tău faci orice. Tragi, dregi, învârţi, lupţi şi o scoţi la capăt. Dar mai sunt de luat în calcul şi alţi factori. De exemplu, faptul că soţul tău e reticent la ideea unui alt bebe. Îţi înţeleg dorinţa de a fi iar mamă, dar nu e o decizie pe care să o iei singură.

Sa va ajute Dumnezeu!

va multumesc frumos tuturor ...

poate in viitor reusesc sa imi conving si sotul ... oricum el are un suflet foarte bun ... dar bineinteles, totul depinde si de voia si puterea lui Dumnezeu ...

Cum sa fie pacat sa-ti pui increderea in Dumnezeu ca El te va ajuta sa faci ceea ce El iti cere sa faci?

Acolo unde intervine Dumnezeu, lucruri care par dificile sau imposibile se intampla.
Acolo unde Dumnezeu lipseste, lucruri care par normal sa se intample, nu se mai intampla.

Eu cred ca pentru cei care incearca sa-I urmeze punandu-si nadejdea in El, la modul autentic, Dumnezeu face minuni.

Iar cei care merg prin viata cantarind marimea buzunarului dimpotriva..nici usor nu le va fi cu acei 1-2 copii si vor avea si regrete mai tarziu ca n-au facut mai mult in directia asta.

Pe scurt, s-ar putea ca "baba fara experienta profesionala" dar mamica autentica sa-si gaseasca loc de munca mai repede, mai usor si mai bine platit decat cineva cu doctorat, experienta dar cu reticente vizavi de copii si increderea in Dumnezeu.

Nu crezi ca e o greseala "ortografica" pe aici?

Luminează-ne, care ar fi aia!