Face parte din ritualul respectiv sa se ceara in mod expres numele "posedatorului"..?

După rugăciunile şi practicile iniţiale de exorcizare (acelea din Ritual), are loc adesea un dialog între demon şi exorcist. La dialog pot fi prezenţi şi alţii (cu aprobarea exorcistului), dar sunt obligaţi să asiste în cea mai deplină tăcere. Evident, acest dialog este liber. Exorcistul caută să afle detalii despre duşman: nu numai numele lui, dar şi de cât timp e acolo, dacă mai sunt şi alţii, cine l-a trimis, etc. Desigur, răspunurile trebuie luate sub titlu de inventar. Depinde de harul şi experienţa exorcistului de a deosebi ce e adevărat şi ce nu din ceea ce aude.

Am citit cu interes cam tot ce ati scris pe acest topic. Parerea mea personala e ca acele rugaciuni citite de preotul exorcist au efect doar daca persoana in cauza are inclinatii mistice, iar mediul familial al sau este unul receptiv la superstitii. Da, atunci s-ar putea sa reactioneze la cuvintele preotului, daca aceasta are vocatie de psiholog (adica sa stie cum sa vorbeasca, ce intonatie sa foloseasca) , si sa iasa dintr-o anumita stare. In caz contrar, tot la psihiatru ajunge sau mai bine spus, acolo ar trebui sa mearga in primul rand.

E dificil sa te aventurezi sa etichetezi pe un om ca fiind posedat, mai ales ca granita dintre boala psihica si posesiunea diavoleasca e destul de fragila. Azi , psihiatria si psihologia, recunosc multe fenomene patologice, ce in trecut intrau la suspiciunea de "posesiune", insa s-au gasit corespondente naturale cu cauzalitate explicabila, numite de perceptia extrasenzoriala.

Păi acolo se şi merge dacă e să vorbim de o exorcizare serioasă.