Daca pana acum nu ai mai vorbit cu el, dar totusi ti-a declarat ca te place, atunci, pur si simplu nu te teme ci apropie-te de el si spunei supararea ta! Nu apela la prieteni sau cunostinte ci fiti numai voi doi, fata in fata, iar daca rugaciunile voastre la Dumnezeu au fost unul pentru altul atunci va veni si Duhul Sfant care va va da Lumina.
"Darul Domnului este femeia tacuta si femeia bine crescuta nu are pret pe pamant." In Eclesiasticul 26:16 femeia tacuta este cea care totusi are cateceva de spus dar nu fite si figuri (ca sa utilizez termeni contemporani femeii moderne) caci buna crestere si credinta in Adevar ii va spune cuvintele potrivite momentului. Insasi Maria prin Iisus este marturia cuvantului si intelepciunii lui Dumnezeu!

Am sa las totusi un mesaj privat :)

Pe sistemul Doctor Love :)))
Eu zic totusi sa-i ceri prietenia...

Multumesc tuturor!Ma voi ruga la Dumnezeu sa ma ajute sa am pace in suflet ,sa am rabdare si timpul va decide ce va fi cu relatia mea ,Dumnezeu stie ce e mai bine ptr. mine .

Nu fi rău!

Dragoste cu de-a sila nu merge!
Poate sa fie crestin, dar daca nu te iubeste si gaseste mereu pretexte, daca nu e om serios, familist si gospodar, nu faci nici o treaba cu el!
Casnicia e o lupta in doi, e cale de mantuire, e ceva prin care claditi ceva impreuna, nu e doar prezenta unui al doilea care sa iti tina de cald! si nu e greu sa te apropii de el, e greu sa il pastrezi.
Sa cerem numai lucruri de folos mantuirii si, mai ales, luminarea mintii, pentru a sti ce sa cerem, asa cum ne-am rugat azi:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care încă în această viaţă cu noi fiind, ai dat oamenilor pacea Ta, şi darul Preasfântului Duh îl dăruieşti pururea celor credincioşi, spre moştenire nestricată iar astăzi, mai arătat, ai trimis acest dar Ucenicilor şi Apostolilor Tăi, şi ai întărit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc primind cunoştinţa de Dumnezeu în a sa limbă şi în auzul urechilor, ne-am luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune, ca dintr-un întuneric; şi prin împărţirea limbilor de foc celor văzute, cu lucrarea cea mai presus de fire, ne-am învăţat a crede în Tine Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: o Dumnezeire, o Putere şi o Stăpânire. Tu, dar, Cel ce eşti raza Tatălui şi chipul neschimbat şi nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorul înţelepciunii şi al harului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă, cum se cuvine şi pentru ce trebuie să mă rog. Că Tu eşti Cel ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor mele, dar milostivirea Ta va covârşi noianul acestora; că, iată, cu frică stau înaintea Ta, punând deznădăjduirea sufletului meu în faţa adâncului milei Tale. Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii. Cel ce eşti liman lin al celor cuprinşi de valuri, şi-mi arată calea pe care să merg. Dă gândurilor mele duhul înţelepciunii Tale; dăruieşte nepriceperii mele duhul înţelepciunii; adumbreşte faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu duh stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, cu Duhul Tău cel bun, spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale şi pururea să-mi aduc aminte de venirea Ta cea slăvită, care va cerceta faptele noastre; şi să nu mă laşi ca să mă amăgesc cu plăcerile cele stricăcioase ale lumii acesteia, ci întăreşte-mă să doresc câştigarea bunătăţilor celor viitoare, că Tu ai zis, Stăpâne: Oricâte va cere cineva în numele Tău, fără împiedicare va lua de la Dumnezeu, Părintele cel împreună veşnic cu Tine.