Se pare ca si a ierta este greu in ziua de astazi.......:-(. Atunci cum de mai rostim rugaciunea Tatal nostru daca nu facem cum ne rugam "Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".....Era un simplu gest de iertare pentru a ma impaca cu cei pe care i-am suparat. Si daca i-am suparat nu o sa-mi zica "stii pe mine m-ai suparat" si daca nu imi spun de unde sa stiu pe cine am suparat si pe cine nu? Si atunci socot ca dator sunt eu de a-mi cere iertare. Pe cine am suparat si ma iarta bine, pe cine nu am suparat dar tot imi cer iertare si ma iarta si acestia iarasi bine. Nu vad nimic rau in asta.

Nu asa se arata dragostea!Asa se arata falsa smerenie.

Nu caut deloc nod in papura. Caut sa inteleg gestul.

Asta poate dupa logica ta de fier!!

Dar daca vrei sa vezi o dovada de bascalie, priveste-ti numele de user, reciteste-ti mesajele si vezi ca bascalie faci tu la adresa acelei minunate carti!

Iar tu cu acest "multumesc" adresat unuia care da cu parul, m-ai lamurit de ce iti ceri iertare..

Sunteti incredibili!
Reusiti sa ajungeti la divergente, chiar si pe un topic atat de simplu:(. Adica unul vrea sa isi ceara iertare si ne comportam mai rau ca bunicutele fara ocupatie.

Nici nu ma mai mir de alte topicuri...

Am o intrebare dvs va impartasiti? Pentru ca atunci cand va impartasiti trebuie sa fiti impacata cu toata lumea si asta inseamna ca trebuie sa va cereti iertare nu? Eu stiind ca am avut discutii in contradictoriu pe forum si in mod sigur am suparat cateva persoane de pe acest forum am decis sa-mi cer iertare, nu falsa smerenie. Eu zic ca pacat mai mare imi faceam atunci cand nu mi-as fi cerut iertare si cu toate acestea m-as fi impartasit. Si preotul isi cere iertare in fata credinciosilor "Binecuvantati si ma iertati fratilor". Si atunci cand zice asta ce sa fac sa-i spun ce ati scris dvs mai sus stiind ca nu mi-a gresit cu nimic si asa mai departe?

Ai dreptate când spui că am o logică de fier şi falsă smerenie. Îmi cer iertare că te-am atenţionat şi că m-am mândrit faţă de tine. Am vrut doar să arăt frumuseţea unui gest simplu care poate apropia oamenii, lăsând la o parte raţiunea care ne trage în jos de cele mai multe ori.

"Daca crestinul ar cunoaste cu adevarat sensul profund si grav al acestor cuvinte, desigur ca, uneori, ar ezita sa le pronunte, dandu-si seama ca singur isi cere osanda grea de la Dumnezeu, in cazul in care el nu se apleaca, nicidecum, spre indurare si iertare.

Cand credinciosul se roaga spunand: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", nutrind mereu ura si dusmanie impotriva aproapelui sau, atunci rugaciunea se indreapta impotriva sa, in felul urmator: "Doamne, eu raman pentru totdeauna dusmanul aproapelui meu, fii si Tu totdeauna dusmanul meu.".

Importanta si puterea imperativa a iertarii crestine decurge deci chiar din rugaciunea pe care ne-a lasat-o ca exemplu Domnul nostru Iisus Hristos, ea fiind nu numai un sfat, ci o porunca ce nu se poate inlatura fara a pune in primejdie insasi mantuirea sufletului credincios. De aceea Mantuitorul intareste aceasta porunca prin cuvintele: "Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (Matei 6, 15).

Iertarea este o binefacere atat de mare, incat ea este insusirea care il aseamana pe om cu Dumnezeu, in gradul cel mai inalt. Cucereste cu o putere incomparabila sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele pacate - permanentizarea urii si a razbunarii - care da dreptul lui Dumnezeu, dupa cum am vazut din pilda cu cei doi datornici, sa-si reconsidere, in mod radical si imediat, pornirea spre bunatate si indurare, reinviind osanda, in intregime, pentru toate pacatele deja iertate."

Sursa: Crestin Ortodox.ro (http://www.crestinortodox.ro/morala/...ine-70853.html)

In crestinism am observat ca iertarea si greseala sunt intelese altfel decat le intelegem noi in viata de zi cu zi. Astfel incat, la slujba, preotii isi cer iertare de la enoriasi de foarte multe ori; aceasta cerere de iertare e facuta in mod ritualic si nu mimetic(sper). De asemenea, la slujbele de inmormantare, se citeste un fel de cerere de iertare adresata de catre cel mort celor in viata. Cineva m-a invatat ca atunci cand Il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte nu e voie sa spunem "Iarta-ma Doamne daca Ti-am gresit", ci mai degraba "Iarta-ma Doamne pentru ca Ti-am gresit". In cazul de fata, e normal ca Bogdan sa spuna "daca" pentru ca nu se adreseaza lui Dumnezeu, ci noua. Cand preotul spune la biserica "Iertati-ma fratilor" nu vine cu o lista de motive(ar fi amuzant daca stau sa-mi imaginez:))) ci o face din tot sufletul pentru ca vrea sa se impace cu lumea ca sa se poata impaca apoi cu Dumnezeu(si cu sufletul sau).

Iarta-ne si tu pe noi, Bogdane!

Ce frumoasă-i iertarea! E ca atunci când copilaşul aleargă acasă către maica lui, ca să-i ofere stângaci, dar cu o inimă zveltă de bucurie şi emoţie, o floricică firavă şi puţin ofilită. Te năpădesc lacrimile...

Dumnezeu sa va ierte si sa va binecuvinteze.Amin