OK.
Doare enorm cand toate rudele ei de aici imi spun hehehe stiam ca nu o va mai lasa,cand imi spun acest lucru ma simt de nedescris,e rau ca nu pot vorbi cu prietena mea ii interzice sa vorbeasca cu mine si faptul ca nu pot vorbi cu ea ma macina si ma face uneori sa imi pierd speranta,dar tot nu am sa ma las Dumnezeu e mare cu ajutorul lui pot fi iar fericit,desi uneori si aceasta speranta dispare ma rog si din nou prind incredere si speranta.
Cand mie greu si imi pierd orice speranta ma rog pana imi este bine si la urma ii multumesc Domnului ca ma imi da puterea sa merg mai departe.

Şi dacă Dumnezeu nu-ţi va răspunde sau nu-ţi va răspunde aşa cum vrei tu şi nu-ţi vei da seama că ţi-a răspuns..ce-o să faci? O să te rogi, o sa vezi/crezi că nu-ţi răspunde şi atunci suferinţa va fi şi mai mare pentru că vei crede că eşti singur. Părerea mea e că tot trebuie să mergi la medic. Dar faci cum vrei.

Edit: dacă vreodată se va întâmpla să simţi că nu mai are niciun rost să trăieşti, ţine minte asta: că cu tratamentul adecvat vei privi lucrurile altfel şi că vei putea fi fericit din nou, chiar dacă în acele momente pare că nu. Să nu uiţi!

Frate Suferinta, sa nu crezi vreodata ca Dumnezeu nu iti va raspunde. Cand si cum, asta numai El le stie. Tu rabda si roaga-te si in final vei culege roadele lor, Domnul iti va rasplati!

Esti un copil puternic si optimist. :) O sa fie bine, se vor rezolva toate, ai sa vezi! Curaj si nu te lasa descurajat de vorbele celorlalti, tu concentreaza-te pe scopul ta, pe ambitiile tale si facand asa, rezultatele vor apare negresit! :)

Succese pe toate planurile! Cu Domnul inainte! :)

Si eu sunt de acord cu mersul la medic. Bineinteles fara a neglija viata spirituala. Dar si doctorii sunt de la Domnul si prin mersul la doctor facem ascultare nu? Deci si asta este implinirea poruncilor Domnului. Nu-ti strica sa vezi viata altfel.

Si eu am o depresie, insa nu am ajuns atat de aproape. Nu e bine sa te gandesti macar la asa ceva, stiu si eu asta. Chiar daca ne gandim "ba frate eu imi iau zilele", totusi sa privim asa ceva cu gandul la Dumnezeu. Rabdare. Vorba Parintelui Cleopa: "Rabdare, rabdare, rabdare".