Tu de fapt ce vrei? Orienii tot de Dumnezeu au fost creaţi, totul e să citeşti Biblia lor.

Pentru ca nu au nicio importanta si pentru ca unele sunt inventii ale oamenilor de stiinta. Putem trai linistiti si daca nu stim cat de mare e universul sau ce e la marginea lui. Ne putem consola ca nici oamenii de stiinta probabil nu or sa afle niciodata prin stiinta.
Formarea de noi stele cred ca tine mai mult de teoriile Big-bang si cele adugate despre formarea universului, nu cred ca se potrivesc cu creatia din Biblie. Gaurile negre sunt explicati gasite pentru unele fenomene, nici nu stim daca exista, ele sunt mai mult modele teoretice.

Dar tu ce vrei? Sa te premiez ca ai stiu ca numele folosit e inspirat dintr-un serial?..

Spoken like a true believer. De retinut: lipsurile biblice se completeaza cu credinta şi ignoranta.

Vai tie... cica gaurile negre nu stim daca exista. Ba stim, pentru ca fiecare Galaxie orbiteaza in jurul uneia, datorita densitatii, greutatii şi fortelor de atractie exercitate de acestea, mai mult chair Universul are la centru una sau mai multe gaurile negre. Fara ele totul ar fii intr-o continua miscare haotica.

Draguta observatie:)):)).

Autism sau lipsă de inteligenţă?
 

Ba, chiar n-ai înţeles absolut nimic. Ateii se apropie întotdeauna cu o idee preconcepută de Biblie şi, atunci, evident, îi ratează sensul. Ba mai mult, consideră că tocmai creştinii sunt cei care au idei preconcepute despre religia lor şi întreaga lume şi că trăiesc într-un fel de contrarealitate. Nimic mai fals.

Biblia este un text sacru, nu un tratat. O fi fost scrisă de oameni, dar aceşti oameni au fost inspiraţi de Spirit, nu au pus acolo ce le-a trecut lor prin cap.

În sfârşit, toate textele sacre vorbesc nu despre crearea unei galaxii sau a alteia, despre a unui quasar, a unei găuri negre, ci despre modelul perfect al Lumii. Acest model perfect nu este universul nostru fizic. Universul nostru fizic reprezintă ceea ce ne-a mai rămas din acea Lume, din acel Kosmos perfect şi integral de la început. El este doar o faţetă, doar un aspect din infinitatea de aspecte şi faţete pe care le avea Lumea perfectă de la început.

De aceea referatul biblic al Genezei nu poate fi înţeles literal: când ni se spune că Duhul Se mişca pe deasupra Adâncului de ape, este o greşeală fundamentală să se creadă că e vorba despre mări şi oceane. Acolo NU e vorba despre H2O! Adâncul de ape este o expresie prin care se desemnează un Haos originar, un Nimic potenţial din care a fost scoasă întreaga creaţie. Este folosită imaginea apei deoarece acest element simboliza dintotdeauna în vechile tradiţii starea de nedeterminare, de potenţă pură. Dar în nici un caz nu trebuie să înţelegem că acolo ar fi existat deja oceane. În Nimicul potenţial nu există absolut nimic, literalmente. Nici un atom, măcar. Nici un quarck, nici o gaură neagră, gaură de vierme darămite planete, galaxii etc.. Deci este absenţa oricărui "ceva", de orice fel va fi fost el. E o stare de absenţă în care fiinţa nici unui lucru nu se va fi coagulat pentru a da ceva prezent.

La fel, când ni se spune că din acest Adânc originar este scoasă o deosebire, o "întindere" ce separă Susul de Jos, adică Pământul de Cer, este iarăşi o greşeală fundamentală să se creadă că e vorba de planeta Terra şi de straturile ei atmosferice. Nimic de acest tip acolo. Pământul descris în referatul Genezei este cu totul altceva decât plăcile tectonice sau straturile de humus, roci şi altele. Este vorba despre Pământul transcendental, "terra lucida", adică un teritoriu al inteligibilelor, cel din care sunt scoase, apoi, esenţele concrete ale lucrurilor corporale. În foclorul diverselor popoare, inclusiv cel românesc, referirile la acest "terra lucida" se fac ca la un alt "tărâm", o lume paralelă celei fizice şi muritoare în care trăim noi. E considerat un ţinut de basm, feeric - şi chiar în basmele autohtone au supravieţuit referiri la el ca la "tărâmul celalt".

Nici Cerul nu este stratul de ozon, ci reprezintă modelul inteligibil al esenţelor htoniene: acolo se găsesc ideile inteligibile ale lucrurilor şi Îngerii împreună cu Sofia.

Edenul, de asemenea, nu era un loc oarecare din Irakul de azi. De altfel, nici nu corespund descrierile. În Geneză ni se vorbeşte despre izvorârea unui râu din Eden care se împarte în patru braţe (Tigru, Eufrat, Pison şi Ghihon). Pe hartă nu apare aşa ceva: sunt doar două fluvii, numite, probabil eponimic, Tigru şi Eufrat în amintirea celor două braţe edenice, care izvorăsc din regiuni învecinate (la opt sute de km distanţă una de alta), curg în paralel şi, apoi, confluează în aşa numitul Shatt-al-Arab, la 200 de km înainte de a se vărsa în Golful Persic. La rândul său, Eufratul este rezultatul a două alte râuri confluente: Kara Su şi Murat Su, primul cu 450 km înainte de confluenţă, iar al doilea cu 722 km. Înainte de confluenţa lor, Tigrul şi Eufratul se mai găsesc apropiate unul de altul doar la izvorârea Tigrului care se găseşte la 30 km distanţă de confluenţa lui Kara Su cu Murat Su. Deci geografic nu corespund deloc descrierile. Şi nu există indicii că lucrurile ar fi stat în mod diferit cu puţin înainte sau în timpul apariţiei omului în lumea fizică.

La fel cu Noe: aproape toată lumea crede că e vorba despre un Potop fizic. Dar nu e aşa căci versetele biblice vorbesc în mod răspicat despre deschiderea Adâncului de ape despre care fusese vorba la început, la creaţia Lumii. Prin urmare Potopul nu a avut o realitate fizică, ci o ontologie metafizică - el a vizat decrearea Pământului, cu excepţia fiinţelor intrate în Arcă.

Problemele care apar la interpretarea acestor evenimente se datorează faptului că textul biblic relatează multe fapte transcendentale, cu semnificaţie spirituală, deci, ca şi cum ar fi fapte empirice, fizice. Pe lângă ele, însă, apar, precum în cazul Potopului, şi episoade din care putem deduce săvârşirea unor fapte empirice şi existenţa unei lumi empirice - lumea empirică, fizică apare târziu, abia după izgonirea protopărinţilor din Eden. Dar trebuie să fim conştienţi de faptul că asfel de conlocuiri ale metafizicului cu fizicul produc în primul rând efecte suprasensibile şi că un Potop metafizic, chiar dacă va fi lăsat şi unele urme fizice, din punctul de vedere al urmelor fizice lăsate se poate să nu fie distinct de diverse evenimente geologice sau hidrologice care au marcat istoria naturală a Terrei. Căci o anomalie metafizică trebuie să fi marcat întreaga Creaţie, mai ales pe cea suprasensibilă, nu doar o parte minusculă a lumii fizice (o planetă rătăcită printre miliarde de galaxii, iar aici fără să ştim dacă a fost un potop global sau nu).

Crampa mentală este greu de gestionat când ne dăm seama că Scriptura ne vorbeşte despre o conlocuire a lumii nevăzute cu lumea văzută în timpurile de la început. Adică putem înţelege că abia după izgonirea protopărinţilor din Rai, omul ajunge să pătrundă în lumea fizică, dar şi după ce ajunge în ea, cele două lumi încă se mai încrucişează o vreme.

Întrebările vor veni, evident, în genul: au trăit oamenii în altă lume şi s-au "teleportat" apoi în universul fizic pe planeta Terra? Aici trebuie să înţelegem că Lumea este ca un diamant cu mai mult feţe sau ca o clădire care are etaje cu dimensiuni diferite. De pildă, la "subsol" nu există decât o dimensiune; la "demisol", două dimensiuni; "parterul" este tridimensional şi aici am ajuns să locuim noi; dar cum trecem către etaje, deja dimensiunile se înmulţesc. Astfel că dacă are loc un cutremur (Păcatul originar) şi e tăiată legătura dintre etajele superioare şi nivelele inferioare, cele două pot avea istorii diferite, paralele, pentru că nivelele inferioare devin autonome şi se dezvoltă independent de cele superioare. Omul, care era proprietar al apartamentelor de la ultimul etaj, a fost expropriat şi a trebuit să se refugieze la parter. Numai că schimbarea etajelor în condiţiile schimbărilor antrenate de cutremur, duc la schimbări ontologice: dimensiunile ontologice se schimbă şi, prin urmare, şi condiţia concretă a omului care, de la un Trup unic (Adamas în ebraică e plural şi se traduce prin "oameni"), decade la corpuri individuale şi muritoare. Evident, rămâne în continuare aceeaşi clădire, dar, cu timpul, lumea suprasensibilă îşi încetează legăturile directe cu cea sensibilă - adică etajele superioare nu mai au nici o cale directă de comunicare cu nivelele inferioare. Până când însuşi Constructorul clădirii coboară la parter şi, apoi, la fundaţie pentru vestea cea bună pentru locatarii de la parter (bântuiţi de şobolani, gândaci, probleme cu canalizarea şi inundaţii) şi pentru a repara fundaţia.

Sper ca explicaţiile şi parabola pe care ţi-am conceput-o pentru ca să-nţelegi mai bine, să-ţi fie de înţeles.

*

În lumina celor de mai sus, devine evident că referirile la particule subatomice, ADN sau găuri negre şi altele, nu au ce căuta în Biblie. Pur şi simplu nu face obiectul Bibliei să descrie lumea de la parter. Ea descrie pur şi simplu întreaga situaţie a clădirii şi a locatarilor din ea. Şi dă, de asemenea, o serie de indicii privitor la modul în care clădirea a fost concepută, dar fără a ne oferi planurile arhitecturale ale construcţiei. De altfel, pentru a le înţelege e nevoie de mintea unui Inginer aproape echivalentă cu cea a Constructorului originar. Iar noi ştim cam care-i treaba cu inginerii noştri de parter, nu?...

Spiritul ştiinţific
 

Şi încă ceva: spiritul ştiinţific a apărut abia odată cu modernitatea. Nu putem pretinde unei epoci premoderne să privească lumea prin lentilele pozitivismului ştiinţific atât timp cât apariţia acestuia este condiţionată de modernitate, deci de apariţia creştinismului. Cu atât mai puţin când e vorba despre texte sacre care privesc lumea integral şi în esenţa ei, iar nu tehnologic, astronomic sau cuantic.

De aceea chestionările de acest tip, precum cea care a deschis acest thread, mărturisesc o catastrofală lipsă de cultură şi o dezabuzată incoerenţă şi lipsă de rigoare intelectuală. Cu atât mai mult cu cât astfel de confuzii între instanţe şi facultăţile cunoaşterii se produc în mintea acestor mediocri fără nici o tresărire.

Asteptam cele cateva sute de ani ca sa ne spun aoamenii de stiinta ce cred despre marginile universului. Pacat ca n-o sa mai fim noi atunci.

Cica e cum am scris eu, poti cauta pe net. "Nu este posibilă studierea şi observarea directă a fenomenelor de dincolo de orizontul evenimentelor unei găuri negre." " Gaurile negre nu pot fi observate in mod direct"
Asadar se vad niste fenomene din jur sau emisii de radiatii si s-a presupus ca ar fi un fel de gauri negre. Un model teoretic. Presupun ca nu le-ai vazut tu cu ochii tai, e credinta in ce spun oamenii de stiinta.

^^No comment

Orice text susceptibil de interpretări vaste asemeni celor date de tine, e lipsit de vreun rost deoarece fiecare întelege ce vrea, dar poate că într-un fel ai dreptate și s-a avut în vedere acest fapt la redactare.
Și să nu uit... Îmi cer scuze că nu mi-am permis luxul să-mi cumpăr biblia adnotată de HoratiuM... Dacă poți trimite-mi și mie un exemplar ;)

Mulţumesc, HoratiuM, pentru comentariu. Năucitor, ca întotdeauna.