Va rog nu o judecati asa aspru pe mama. Sunt de parere ca mai toti cei care nu sunt crestini practicanti (fie crestini cu numele, fie atei), care nu inteleg motivatia pentru care recurgem la curatie, gandesc la fel din pacate (nu numai mama). Nu au fost cuvinte rautacioase din partea ei. A fost doar nestiinta!

Astazi voi merge la medic. Multumesc mult pentru sustinere!

Acu` dupa ce "ai dat din casa", te mai si superi ca si-au spun oamenii parerea. Nu au judecat-o pe mama ta ci au facut niste aprecieri juste ca urmare a relatarilor tale.

Multumesc draga Melissa. Este fix mustruluiala de care aveam nevoie.
Poate pentru altii forumul este un obiect al distractiei, insa eu l-am vazut mai mult decat atat. Am participat la povestile de viata ale altora (desi poate nu neaparat activ) si mi-am spus si eu durerea ca unor prieteni. Imi pare rau daca v-am suparat si iertati-ma!

Îmi pare rău că suferi.
Aici e un loc al smintelilor.

Sper sa gasesti soultia problemei tale si nu te supara. Sa intri sa ne spui si noua cum te simti:6:

Nu ai suparat pe nimeni, n-ai de ce sa-ti ceri iertare si foarte bine ca ti-ai spus oful ca unor prieteni. Dar atunci accepta si tu o privire obiectiva de pe margine asupra situatiei expuse de tine, fara sa te superi.:-)

Sper ca esti bine!:30:
Asteptam vesti bune!:53:

Cu ani in urma, sora mea a avut un nodul la san pe care a trebuit sa-l scoata. Ma gandeam cu groaza ca este cancer si ma rugam Domnului daca e cancer sa mi-l dea mie si sa o faca bine pe ea. Poate ca m-a ascultat!
Am si eu un chist. Am facut o serie de analize, ecografie si mai trebuie sa fac un RMN, inainte de a se lua vreo decizie. Oricare ar fi rezultatul, chiar si cancer de-ar fi, m-as simti impacata, caci stiu ca sora mea a scapat. Eu as putea trece mai usor peste asta cu Domnul alaturi.
Faca-se voia Lui, oricare ar fi aceasta…si….orice mi-ai da, Bunule, ajuta-ma sa nu Te pierd!

Dumnezeu n-are cum sa pedepseasca bunatatea pana la sacrificiu pe care ai avut-o cand sora ta a avut probleme.:-) De aceea, fiind si surori eu sunt convinsa ca aveti aceiasi problema!:-) Ai sa vezi ca totul o sa fie bine!

Asteptam vestea BUNA!:53:

:-) Poate ca indrazneala e mare, dar as simti moartea ca pe o intoarcere acasa, nicidecum ca o pedeapsa.

Precizez de la inceput ca nu am nimic personal cu sora ,,skicolour" ci ca vazind modul de postare , mai bine zis de gindire, am ales sa comentez un pic asemenea vorbe pe care nu de putine ori oamenii, in nestiinta si nefrica lor de Dumnezeu se leaga pe ei insisi inaintea Domnului cu vorbe grele, urmind ca negresit sa patimesca pt,. acestea . Asadar folosesc doar prilejul fara a avea ceva , cit de mic, cu sora respectiva !

Deci :

Moartea nu se cere de la Dumnezeu nici o data si nici circumstantele cauzatoare de moarte deoarece aceasta cerere este un pacat !!
Viata se cere de la Creator, sanatatea , puterea , vointa , staruinta , etc , s.a.m.d.
A cere moartea fara a gindi in acel moment ce presupune acea moarte , ce chinuri grozave si indelungate care te storc de putere , care te omoara psihologic in suferinta si care ca nu se mai termina odata ba chiar amplificindu-se de la o zi la alta , presupune numai mindria de a te crede in stare sa poti sta inaintea Domnului cu tarie fara a-i cere indurarea si milostivirea ci din contra, a te incerca cu ce este mai greu .(Ia incearca-ma Tu sa vad , eu rezist ?)
Cerind moartea sau circumstantele generatoare de moarte, se spune (o spun parintii bisericii) ca Dumnezeu ia act de cererea ta numai ca stiind ca aceasta este mindrie disimulata nu iti da moartea atunci cind vrei tu, sau boala respectiva (asa cum si stim cu totii ca se si intimpla in realitate) ci deobicei altadata , peste timp , dar exact cind iti este lumea mai draga si incepe sa te incerce , dupa cuvintul tau, pina la istovire ca astfel patimind sa vezi ca in cererea ta nu a fost decit indrazneala nechibzuita si mindrie .
Feresca Dumnezeu sa cerem moartea sau boala si Dumnezeu sa o si dea atunci cind vrea El si nu noi .
Moartea si boala nu vine cind vrem noi !!!!
De ce este vesnica poveste si cintarea liturgica numita ,,Arhanghelul" in care omul se tinguie cu glas de moarte in fata sfirsitului iminent si urgent cerind indurare macar pt. o zi sau pt inca o ora ca sa poata sa se pocaiasca ? Pt. ca moartea nu vine cind vrem noi , ci in totdeauna pe neasteptate ,dar cind soseste este de neingaduit !

O asemenea vorba , o asemenea parere sau cerere, din cauza ca arata mindria noastra neostoita , chiar daca noi nu o vedem la acel moment , trebuie spovedita numaidecit la preot si sa nu raminem legat de ea . De raminem legat inaintea Domnului cu cuvintul nostru si cu o asemenea cerere grea nu ne va fi bine deloc, va veni timpul sa fim incercati cu ea !
De asemenea, omul cind se roaga trebuie sa ceara ceea ce cere un rob adevarat de la stapin : mila , indurare, iertare, sanatate, pace, bunasporire ... s,.a.m.d. si nu altceva .
Este cunoscut ca multi sfinti au cerut de la Dumnezeu sfirsit prin boli grele , cancer de exemplu, dar acestia erau sfinti si erau intru smerenia sufletului lor si nu in mindrie , iar cererea o faceau spre si mai multa patimire si mai ales spre mintuire si nu spre isbavire din ceva sau a cuiva . Daca facem asemenea cereri si nu avem viata de sfintenie apoi se poate ca pe linga faptul ca ne legam cu cuvintul nostru sa ingadui Dumnezeu , pt. mindria , noastra ispititorului sa se pogaoare pe noi cu tot felul de suferinte umplindu-ne de buboaie si de mizerie si de boli incit sa intram intr-o stare de suferinta si de patimire in care sa ajungem sa strigamn neincetat dupa Dumnezeu ca sa ne isbaveasca .
Atentie cu ceea ce se cere de la Domnul si la marile pacate care isi fac cuib in noi fara chiar a prinde de veste : minia , mindria, lacomia, zavistia, desfrinarea, iubirea de arginti ,etc . Cararea mintuirii este tare ingusta si asta nu este o gluma !
Atentie la orice cuvint pe care il scoatem pe gurita caci acela ne osindeste .
Ce frumos spune sora Miha-anca in semnatura/motoul ei despre cuvintele pe care le rostim :
"Fiecare cuvant al nostru trebuie cugetat cu grija, caci la fiecare cuvant se pune in joc Adevarul". – Parintele Serafim Rose