pt MARIUS DANIEL

Dupa ce omul se pocaieste, Dumnezeu nu-l mai pedepseste, ca nu are de ce. Dumnezeu insa ii mai poate da incercari pentru a-l intari in bine. Asta e cu totul altceva. Fii mai atent la ce cuvinte spui, sa nu lasi loc la interpretare.;)

E si asta adevarat,dar nu poti nega pedeapsa pacatului.Totul se plateste,aici sau in viata de apoi.Sa ne rugam sa platim aici,oricata suferinta am avea pentru ca in viata de apoi vom avea suferinta vesnica in chinurile iadului.

Apropo de incercari,Dumnezeu da incercari celor virtuosi,pentru a le testa masura credintei,vezi dreptul Iov, preotii ce au stat prin inchisori,etc.Pacatosilor le da pedeapsa pentru pacate,sa-i intoarca pe calea cea buna,este mila Sa pentru pacatos.


P.S. Stai linistit ca las loc de interpretare decat celor ce il cauta...

Pt Anca:

Autoinvinovatirea nu este cea care se cere. Corect ar fi recunoasterea greselii fata de aproape. Caci implinirea legii se refera nu doar la Dumnezeu, ci si la aproape. Chiar Mantuitorul ne-a spus ca nimeni nu poate iubi pe Tatal fara sa iubeasca si pe aproapele sau.
Prin spovedanie ne impacam cu Dumnezeu, dar nu numai atat. Intram iar in relatie cu El, chiar mai constient decat inainte. Iar aceasta relatie cu El include relatia cu Aproapele si chiar cu restul Creatiei.
Ar trebui sa-l intrebi sipe duhovnic,ca si pe alti preoti ce ti-ar putea explica mai clar.

In cazul idel ai cui sa-i ceri iertare, adica fratelui caruia i-ai gresit. Dar din pacate noi ne vedem greselile si dupa multi ani, cand nu mai avem cui cere iertare, caci poate persoana in cauza a murit. Ce facem atunci?
Caci cine nu a constatat, in urma deschiderii fata de Iisus Hristos, ca viata care ni se parea fara pata, dintr-o data se dovedeste presarata cu mai mici sau mai mari greseli? Si daca acest lucru se intampla prea tarziu din punctul de vedere al aproapelui, fata de care am gresit, nu e niciodata prea tarziu a le spovedi si a ne cere iertare in fata lui Dumnezeu.
Daca tot cerem smerenie, atunci sa ne smerim in fata celui pe care l-am suparat in vre-un fel.
Eu nu as folosi termenul de autoinvinovatire ci de autoanaliza, pentru gasirea propriilor greseli, ceea ce mi se pare preferabil invinuirii altuia, din lipsa de simt autocritic.

8. Pe cine intereseaza asta?
Ioana (29 aug 2006 9:21)

Spovedania se face in fata lui Dumnezeu, iar preotul este doar un martor. Tainele administrate de preotul cel mai nenorocit si mai pacatos tot sunt valabile, iar pe credincios nu-l afecteaza in relatia tainica a lui cu Dumnezeu.
Biserica este o institutie care se refera la alta lume, nu aceasta, si opereaza cu niste puteri despre care dl. Basescu si securisti n-au habar. Pe mine, simplu credincios, nu ma afecteaza in relatia mea cu Divinitatea daca preotul la care m-am spovedit m-ar fi turnat, pentru ca divulgarea tainei spovedaniei este un pacat foarte greu de care se incarca preotul.
Desigur, nu face buna impresie un asemenea preot si denigreaza institutia in care slujeste.
Exista un canon al Bisericii foarte dur impotriva preotilor care divulga taina marturisirii. Asa ca preotii adevarati cu frica de Dumnezeu, n-au fost turnatori, pentru ca stiu canoanele. Daca dintre preoti au fost turnatori, aceia au fost securisti infiltrati, probabil, si nu i-a interesat nici propriul suflet.
Asadar, nu e mare lucru, iar cei care se asteapta la ceva dezvaluiri care sa zdruncine din temelii credinta romanilor in institutia Biserica, vor da doar apa la moara celor care o vor improscata cu noroi.
Eu sunt o persoana credincioasa, care merge la biserica si se spovedeste si voi face acelasi lucru in continuare, chiar daca voi afla ca printre preoti au fost turnatori. Cred ca "dezvaluirile" nu vor schimba atitudinea celor pe care ii intereseaza doar mantuirea lor si nu pacatele altora.

ce rost are sa te spovedesti daca traiesti in pacat??? nu cred ca toate pacatele marturisite sunt iertate, ci doar acelea pt care chiar iti pare rau ca le ai savarsit.
sunt oameni care s au spovedit desi nu au avut mustrari de constiinta, pt ei spovedania fiind ceva formal. sunt si oameni care nu au avut puterea de a se spovedi desi tot timpul le a parut rau de pacate si au suferit toata viata din cauza asta... si mai trist este ca primii ajung in Rai, ceilaiti in intuneric...
dureros

Ai dreptate in ce spui,dar nu in totalitate.Cei ce se spovedesc doar de dragul spovedaniei si o fac superficial,incomplet si fara cainta NU sunt iertati.Spunea un preot ca la spovedanie nu trebuie sa sa-ti spui pacatele asa normal,fara nici o mustrare de constiinta,ci cu durere,dar nici sa nu omiti ceva din cauza rusinii,pentru ca e mai bine sa ne fie rusine aici,pe pamant,unde ne putem mantui,decat la judecata de apoi unde nu vom mai putea face absolut nimic decat sa primim verdictul.

Inca ceva,apropo de spovedanie si mantuire.Un preot spunea foarte bine ca nu e de ajuns doar spovedania si pedeapsa pacatului.In special vreau sa ma refer aici la cazuri speciale in principal,cum ar fi spovedania pe patul de moarte.Chiar daca am fost iertati pentru pacate prin spovedanie,noi trebuie neaparat sa ne si despatimim de acele pacate,pentru ca daca nu reusim,din motivul enumerat mai sus de exemplu,vom pleca in viata cealalta cu aceste patimi.Sufletul va deprinde patimile trupesti si acestea il vor chinui,ducandu-l in iad.Raiul si iadul incep aici pe pamant,depinde de noi in ce intram.Daca vom fi prinsi in iadul patimilor pe pamant si nu vom scapa de ele pana la moarte,ne vom duce cu ele in iadul pe care noi l-am creat.Dumnezeu nu a creat iadul,ci raiul,oamenii au creat iadul prin pacatele lor,iar la judecata,cine nu s-a despatimit va suferi o mare mustrare de constiinta si insusi constiinta sa il va trimite in iad.

Iadul nu a fost creat de oameni, creatorul iadului este Lucifer - tatal minciunii...Cand stau si ma gandesc a fost tradat si de ingeri si de oameni iar Dumnezeu, cu toate acestea, prin infinita lui bunatate inca ne mai da sansa de a ajunge acolo sus langa el.:|