nu stiu daca ala e un sfat foarte bun
cred ca Dumnezeu prefera rugaciunile facute din suflet nu doar asa de dragu de-a fi facute

asta e o povestioara care mi-a spus-o mie profesoara de religie din liceu

"[...]
Intr-o zi calugarul se culcase fara sa isi spuna rugaciune. In vis i se arata Satana care il avertizase ca nu si-a zis rugaciunea si il 'impinse' sa se trezeasca sa isi zica rugaciunea.
Calugarul se trezi, spusese rugaciunile si se culca inapoi.
In vis i se arata iar Satana si calugarul il intreba de ce l-a pus sa se trezeasca sa isi zica rugaciunea.
Satana i-a raspuns 'pentru ca daca nu as fi facut-o a 2a zi dimineata ai fi realizat ca nu te-ai rugat si ai aduce o rugaciune sincera si din inima, asa ai facut-o doar ca pe o formalitate'"

desigur parafrazez dar intelegeti care era toata morala

Apropo de postarea Informatorului... cum e mai bine, sa ne rugam "oricum" sau sa asteptam un moment in care ne putem concentra cat mai bine la rugaciune?
Eu am intalnit in scrierile Sfintilor Parinti povata de-a ne ruga asa cum putem, pentru ca prin cantitate va veni dupa o vreme si calitatea rugaciunii.
Am citit undeva (nu mai retin unde) ca atunci cand gandurile o iau razna in timpul rugaciunii, te intorci si recitesti pasajul de la care n-ai mai fost atent.
Mi se pare descuranjant sa nu ne putem ruga atunci cand nu suntem 100% cu mintea limpede si focusata... Eu de exemplu ma rog inainte de un examen, atunci cand am emotii, cand am greutati, samd; in acele momente sunt agitata si stresata insa ma straduiesc sa spun rugaciuni.

adevarat ca dumnezeu prefera rugaciunile din suflet si cu credinta.dar daca credinta slabeste trebuie sa incercam sa nu reducem rugaciunea. Fiind slabiti in credinta si reducand rugaciunea am pierde mai mult. Nu uita ca diavolul lucreaza zi si noapte