ala de la Sisu si Puya?ma indoiesc...

Bunătatea, răbdarea în încercări, mila faţa de creaţia Lui Dumnezeu.

Pacat ca acest topic frumos nu a fost facut la sectiunea "Pocainta" pt ca de fapt toate roadele bune sint rezultatul pocaintei, a metanoiei, a intoarcerii aceluia spre Dumnezeu. Pacat si pt ca aici, la Generalitati, tare mi-e teama ca se va pierde in multimea de topice cu vorbarie multa care nu prea au de-a face prea mult cu ortodoxia, ceea ce ar fi trist pt ca e un topic prea frumos ca sa se piarda asa innecat in multime.

De aceea propun ca acest topic sa fie mutat la sectiunea Pocainta.

Roadele care mi-au placut mie cel mai mult la cei ce se straduie sa fie cu Dumnezeu sint acelea care sint enumerate in Sf Evanghelie: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia. Cand vezi acestea intr-un om care se straduie sa fie asa pentru Dumnezeu, simti ca sint de la Dumnezeu, nu sint numai rodul stradaniei acelui om, ci ca acel om are ceva de la Dumnezeu.
Acel om devine un exemplu VIU, TACUT al credintei, al trairii crediintei.
Acel om isi marturiseste crediinta in mod tacut, prin propria sa traire si te invata ce inseamna crediinta si trairea ei intr-o maniera tacuta, doar prin exemplul sau viu. Multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat sa cunosc cativa asemenea oameni!

Revenind la unul din aspectele unui astfel de exemplu de traire crestina, pe care merita sa-l invatam si aplicam si noi in viata noastra, am vazut oameni care se roaga pt toti cei din jur pe care ii intalnesc in interactiunile lor zilnice cu alti oameni.
Cat de mult ar ajuta (si celor din jur si noua insine), daca am spune in gand cate o rugaciune pt fiecare om cu care interactionam intr-o zi !?!
Mai cu seama ca in jurul nostru sint atatia oameni iritati, chinuiti, obositi, mahniti si tracasati de interactiunea cu semenii si cu care noi avem de-a face in fiecare zi. Cat de mult i-ar ajuta, le-ar insenina viata Dumnezeu daca noi am spune macar o mica rugaciune in gand pt fiecare, atunci cand ii intalnim si-i vedem asa (suferind de fapt in vreun fel)?! Cat de mult bine ar fi daca noi am avea o traire launtrica de asa natura incat, atunci cand intalnim astfel de oameni in cursul zilei, in loc sa ne umplem de stari negative (mahnire, manie, iritare, oboseala etc - de fapt patimile noastre care sint zgandarite de ale lor - care si ale lor sint poate zgandarite de ale noastre, astfel raul inmultindu-se), ca raspuns al intalnirii cu ei, am spune "stop joc" unei astfel de tentatii firesti a omului biologic, si am zice in schimb o rugaciune si pt ei si pt noi?

Cat de mult ar ajuta ca prin trairea noastra launtrica sa incercam sa nu ne mai lasam ca fara de voie sa se inmulteasca interactiunile rele la care participam, ci sa le oferim celor din jur in dar o rugaciune in gandul nostru, pt ajutorul lor? In final, este de fapt pt ajutorul nostru.

Editare ulterioara: Acum am vazut ca titlul topicului incepe ce "Amintiri din copilarie". Eu ratasem aceasta prima parte si citisem numai partea "interesanta" a titlului "Ce fel de roade ati vazut la alti crestini care v-au placut",
Nu stiu daca e atat de utila partea cu amintiri din copilarie, pt ca un copil nu intelege atatea cat intelege un adult si nu cred ca intelege sa discearna care sint roadele crestine, in afara de mersul la biserica, bunatatea si dragostea pe care il invata parintii, bunicii, sau alte rude