Visele pot fi inselatoare. Iar daca nu avem maturitate duhovniceasca, foarte usor vom fi indusi in eroare de cel viclean. De aceea se cade sa fim prudenti, sa nu luam in seama visele.

Altfel spus, refuzam sa-L visam pe Hristos - nu pentru ca nu ne-ar fi drag, Doamne pazeste! - ci din teama de a nu cadea in inselare, din frica de a nu ne lasa amagiti de potrivnic.

N-as zice ca pacatuim refuzand a-L vedea pe Hristos in vise, dar sigur gresim nevazandu-L in semenul nostru, in cel de langa noi. Pentru asta vom da raspuns la Judecata, nu pentru necredinta in vise.

Si totusi la Iov Cap 33 versetele 14-16 se vorbeste de vise.

Da, Vasy, ca doar sunt si vise de la Dumnezeu, dar sa nu le acceptam pana nu primim incuviintare de la duhovnic. La fel ca si cu vedeniile.
Suntem mai in siguranta daca le respingem.

Din Pateric am retinut ca singura arma prin care oamenii duhovnicesti deosebeau duhurile- mai ales atunci cand diavolul lua infatisarea lui Hristos sau se arata sub chipul unui inger de lumina- era SMERENIA, "nu sunt vrednic sa mi se arate un inger" sau "vreau sa-L vad pe Hristos in viata de dincolo", acestea erau cele mai frecvente raspunsuri ale oamenilor duhovnicesti ispititi de diavol.

De ce sa Il viesezi cand poti trai cu El in inima? Mai mult, in fiecare Sfanta Liturgie e chiar langa noi, in Sfantul Lui Trup si Sange!