salut,cocacoc
 

dumnezeu nu exista.esecurile sunt prezente in viata omului,cine-i vinovat?care-i pedeapsa?de ce trebe sa avem mila?ce-i aia mila daca nu exista dumnezeu?si multe,multe intrebari care nu au raspunsuri.

Nu exista intrebari fara raspunsuri, exista non-sensuri.
Pana acum, in mintea mea ticaloasa, cea mai importanta intrebare e "Cine Esti?".
Vreau sa raspund la asta dar nu pot. El ma va ilumina.

Eu intreb daca afara ploua si tu-mi spui ca iarba e verde. Standard.

Succes si esec sunt denumiri date de oameni,insa altfel ele sunt pur si simplu experiente de viata.
In privinta succesului despre care vorbeai este vorba si de meritul tau,de a fi muncit,de a te fi straduit,dar in acelasi timp nimic nu se face fara El si ajutorul Sau.
Si totodata,asa numitele esecuri se datoreaza si "contributiei" noastre,dar si faptului ca el le permite pentru ca noi sa putem invata din respectiva lectie de viata.
Ar fi frumos ca fiecare dintre noi sa invatam lectiile personale si sa evoluam doar prin iubire,iertare,smerenie etc...din pacate,insa,majoritatea refuza sa o faca,asa ca suferinta face si ea parte din procesul de invatare si este permisa de Dumnezeu.
Daca lumea noastra se rezuma doar la rezultatele imediate si la palpabil,la realitatea imediata,materiala,atunci da,greu de crezut ca vom accepta aceste lucruri,ba chiar ne vom revolta contra lor,insa daca reusim un pic sa ne detasam si sa privim si printr-o alta perspectiva,vom reusi sa vedem si sensul mai profund a ceea ce traim.

Ai amestecat putin lucrurile caci accidentul din Japonia este datorat unui viciu de design, al centralelor respective cat si unor fenomene independente de vointa oamenilor, si nu armelor nucleare.

Nu este meritul altcuiva, caci acelasi rezultat este si daca te rogi si daca nu te rogi atunci cand inveti/nu inveti.

Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". (Fac 2, 11-13)

Acel "care mi-ai dat-o" poate trimite si la "partea de vina" a lui Dumnezeu in actul caderii in pacat a protoparintilor. La acest context am incercat sa fac referire.

Ai inceput fraza cu "daca", asadar nu vorbesti de o situatie concreta, reala, ci de o fantasma a mintii tale.

Dar ca sa dau un raspuns intrebarii tale: este 100% meritul lui Dumnezeu cu ajutorul tau.

Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este ori responsabil pentru toate (si bune si rele) ori pentru niciuna (noi avem liber arbitru si suntem stapanii propriei sorti).

A spune ca "Dumnezeu este de vina", inseamna a ne transforma in judecatori ai lui Dumnezeu. Ori, un astfel de gand, nu poate fi decat rodul unei mandrii luciferice, pentru ca presupune ca noi sa fim mai presus de El. Nici macar Pontiu Pilat, un pagan, nu a spus ca gaseste vreo vina in Hristos, dar noi, crestini fiind, ne permitem sa spunem.

Daca vom fi insa cat se poate de sinceri cu noi insine, vom vedea ca Dumnezeu este "vinovat" numai pentru un singur fapt. Acela ca atat de mult a iubit lumea, incat a adus-o la existenta, si pe Fiul Sau l-a dat spre moarte, pentru ca ea sa traiasca vesnic.