| romanbun |
11.10.2011 11:50:21 |
Platim pentru pacate si greseli, dar ce facem in cazul fintilor, care au murit ca si noi in boli grave?(ex. Sf.Porfirie). Au platit cu aceleasi boli pentru lucruri incomparabil mai putin pacatoase decat ale celorlalti oameni. Sau de ce mor de cancer copii de 1-2 ani? A afla raspunsuri pentru multitudinea de probleme personale, comunitare, zonale, nationale, internationale, mondiale, este imposibil.Putem avea, e drept "flash-uri", dar regula e ca din greseli invata omul. De cand a fost facut pana la finalul lumii. O comunicare buna cu ingerii nostri( care sunt mesagerii voii lui Dumnezeu), prin gandurile pe care ni le trimit ne poate mult ajuta. Nu avem atatia oameni cu har ( preoti sau nu) care sa le descalceasca. Biserica a vazut aceasta si prin rugaciunile pe care ni le-a lasat( de exemplu cea de lasare in mainile lui Dumnezeu) practic ne pune in conexiune cu Dumnezeu cel atoatetiitor si atoatestiutor, care cunoaste toti firii perilor din cap, si slujitorii sai cei netrupesti . Sufletul meu imi zice sa acel procent de 1% este total nejustificat ( de mic), deoarece mila lui Dumnezeu este mai mare decat toate pacatele facute sau inca nu pe tot Pamantul si toti , ca si talharul de pe cruce, putem nadajdui oricand la El. Nu este nimic pierdut cata vreme nu-ti iei viata, indiferent ce ai facut. Chiar daca ai ucis! Platesti pe Pamant, ca sa iei "bilet" spre rai. Acest mare mister numit boala, pe care o ducem IMPREUNA cu Dumnezeu, este un act terapeutic in primul rand sufletesc, apoi trupesc. Putem cerceta viata noastra, dar nu se "leaga" toate dupa mintea noastra. La fel ca si intrebarea: De ce nu a ascultat Eva? Daca Dumnezeu dorea sa ii faca pe protoparintii nostri perfecti ii facea, dar a zis ca daca noi urcam acest drum al crucii prin neascultare, mai mare castig vom avea, deoarece ceea ce cu eforturi proprii invatam, intelegem si aplicam, devine parte din fiinta noastra, deci creste constiinta noastra, nu ramanem la stadiu de robotei. Din pacate toata educatia pe toate palierele pe care o primeste omul il duce la materialism, la departatea de Tatal Ceresc, de aproapele. Omul se transforma in CEVA CU BUZUNAR, nu in colucrator cu Dumnezeu, care i-a propus lui Adam in rai ceva sa zicem nemeritat, nemuncit, dar pe care el, in nedesavarsirea lui, nu l-a putut aprecia la reala valoare. E o aparenta tragedie, e ca si femeia care are dureri inainte de nastere, ca dupa aceea sa apreciere rodul sau, uitand sau mai bine alegand solutia optima: durerea cu un scop nobil, divin. La fel a facut si face Mantuitorul in continuare: alege durerea cu un scop Divin. EL fiind sursa si modelul nostru, putem face altfel decat sa-l urmam? Cei care au constiinta si sufletul "atins" de dragostea LUI nu pot da decat un singur raspuns: Toata viata nostra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!
|
