Baba Aglaia de la sat are acces la cunoaştere? De unde?

Cred ca peste nuanta asta oarecum juridica a lucrurilor, este cea tainica. Pina la urma Dumnezeu invinge lenea si nepasarea generatiilor intregi de nasi si parinti care au uitat sa poarte de grija catehizarii copiilor, pt ca prin botez Dumnezeu face un legamant cu acel om, legamant pe care intotdeauna si-L respecta. Prin Mirungerea ce o primeste omul odata cu Botezul, omul primeste Darul Duhului Sfant. Acest Dar ramane, chiar daca omul nu il baga in seama sau nu e constient de el si duce o viata de pacate. Cumva, in mod tainic, cred ca prin (datorita) ceea ce a primit la botez, mai devreme sau mai tarziu in viata chiar si a celui mai pacatos dintre pacatosi, Dumnezeu isi face simtita prezenta si-l cheama spre El ca sa-L caute. De aici in colo depinde de omul respectiv daca il baga in seama pe Dumnezeu, daca aude, daca pricepe, daca ii da prin cap sa caute biserica de peste drum de casa, etc. Dar culmea frumusetii, a delicatetii si a dragostei este ca si daca omul nu aude sau nu pricepe, Dumnezeu ii mai explica o data si inca o data si inca o data... tot asa mereu, cu dragostea Sa discreta si rabdatoare, pina la sfarsitul vietii acelui om, oricat de pacatos ar fi omul. Iar daca omul incepe sa-L caute in sfarsit pe Dumnezeu, cumva in mod tainic, Dumnezeu face asa de mult incat parca-l ia in brate pe omul ala si-l duce El in curtea bisericii de vis-a-vis si-i mai si gaseste cel mai bun duhovnic, chiar daca omul respectiv e atat de lenes sau carcotas ca nu se osteneste sa citeasca vreun catehism, ci asteapta sa-i vine totul de-a gata spre el fara osteneli. Dumnezeu plineste lipsurile tuturor si face El in locul nostru atunci cand un om il cauta sincer. Atat de mare este dragostea Lui!

Bineinteles ca DA. Citeste viata Sf Siluan Atonitul - a fost un taran rus fara scoala care l-a cunoscut pe Dumnezeu. La fel Sf Ioan de la Rila a fost un om fara nici un fel de scoala. Si sint sfinti!

O, dar dragostea Lui e şi mai mare, încît transcende moartea păcătosului. Dumnezeu îl iubeşte în continuare pe cel care a ajuns în Iad, purtînd cu el un dialog veşnic care nu e limitat decît de posibilitatea apropierii şi răspunsului păcătosului aflat la o oarecare distanţă de slava Lui Dumnezeu.

Se spune că acel chin îndurat de păcătos este în primul rînd vederea slavei de care se bucură Sfinţii şi Drepţii în Rai, slavă la care el nu va putea să mai ajungă vreodată. Mă gîndesc (aici spun cu de la mine raţiune) că deşi omul damnat se va ridica puţin spre Dumnezeu în vecii viitori, cumva, de acolo dinspre adîncul existenţei, mereu va rămîne o diferenţă între el şi dreptul care din prima a ajuns mai aproape de asemănarea cu Creatorul lui. Deci pentru totdeauna Iadul va rămîne Iad şi va fi despărţit de Împărăţia Lui Dumnezeu, prin diferenţa relativă care va fi între persoanele care le vor locui, acea prăpastie adîncă peste care nu se va mai putea trece după Judecata de Apoi. Fără să alunecăm spre apocatastază.

Dar cine ştie cum va fi de fapt? Vom vedea.

Pentru mine acest lucru este evident, dar nu şi pentru alţii.

Apropierea de Dumnezeu şi mîntuirea sînt posibile fără cunoaşterea dogmei, prin simpla trăire a credinţei simple a celor care nu au acces la informaţie. Oricine are posibilitatea mînutuirii, indiferent de ceea ce ştie, pentru că nu ştiinţa ajută la îndreptare, ci trăirea în [de foarte multe ori simpla] credinţă însoţită de faptele bune. Nu încurajez neştiinţa şi nepăsarea, care sînt păcate conform autorilor folocalici, dar realitatea se vede în clar, anume că oamenii nu cunosc în amănunt dogmele ortodoxia, nici Biblia.

Pun pariu cu oricine că cel puţin 80% din cei care frecventează constant biserica nu ştiu Crezul pe dinafară, nici diferenţele dogmatice dintre Ortodoxie şi celelalte confesiuni creştine.

Desigur ca are, din participarea la slujbele bisericii. Dupa parerea mea cred ca dupa ce a mers atatia ani la biserica in fiecare duminica stie multe. In plus multi de la sate sunt mai credinciosi, au cunoasterea care e mai importanta si vine pe alta cale.
Cum am mai spus, e suficient sa creada in ce spune biserica. Nu stii cum se spune, sa faci ce spune preotul, nu ce face el? De obicei preotii spun ce trebuie.
Dar daca incepem sa ne gandim, sa ne punem intrebari, dar daca acolo nu e asa, daca nu e adevarat, uite sunt mai multe culte, ele nu spun tot adevarul, daca nu e bine, etc. deja inseamna ca nu avem incredere in Biserica.
Desigur ca toti avem indoieli mai mari sau mai mici si de acea si facem pacate.

Eu am explicat de cateva ori ca nu despre cunoasterea dogmei e vorba neaparat, ci despre contestarea ei. Un sfant despatimit nu are nevoie sa cunoasca nicio dogma, primeste cunostinta prin har. Dar niciunul nu contesta adevarul, despre asta e vorba.

Stii, asta e un pariu pe care de fapt il cam pui cu Dumnezeu, pt ca numai El stie cu exactitate ce stiu sau ce nu stiu ceilalti oameni si ce e in sufletul lor.

Oare o fi bine sa faci astfel de pariuri cu Dumnezeu?

Chiar daca nu il stiu pe dinafara nu il contesta.

Sfintii PArinti despre cunoastere:
"Necunoasterea este o orbire de bunavointa a sufletului (Sf. Antonie cel Mare).
'Din nestiinta se naste raul, si sufletul, necunoscand pe Dumnezeu si binele, va iubi pacatul si-l va infaptui "(Sf. Antonie cel Mare).
"Maracinii rautatii si nestiintei impiedica cunostinta duhovniceasca" (Sf. Maxim Marturisitorul).
"Raul se naste din nestiinta, iar binele care mantuieste sufletul este cunoasterea lui Dumnezeu" (Sf. Antonie cel Mare).
"Precum trupul, iesind din pantecele maicii, nu poate sa se hraneasca, fiind inca nedesavarsit, tot asa si sufletul, cand iese din trup, daca nu si-a agonisit prin buna vietuire cunostinta de Dumnezeu, nu poate sa se mantuiasca sau sa se uneasca cu Dumnezeu" (Sf. Antonie cel Mare).
"Cunostinta sporeste pe mãsurã ce fiecare se preface, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoanã desãvârsitã nu va mai rãmâne loc pentru "inconstient". Totul va fi pãtruns de lumina dumnezeiascã "(Sf. Simeon Noul Teolog).
"Atâta timp cât nu ne eliberãm de lucrurile din afarã de Dumnezeu, nu putem sã primim în noi cunostinta lui Dumnezeu" (Sf. Vasile cel Mare).