Iubirea! ce cuvînt minunat. ce taină mîntuitoare. ce tainic este acest lucru.
Din iubire l-a creat Dumnezeu pe om, din iubire s-a răstignit Hristos pe cruce, din iubire se ţine acestă lume, din iubire se nasc copiii, cu iubirea muţi munţii din loc.
Deci vedem cît de importantă este iubirea.

Dar iubirea faţă de semenii şi de toată făptura?
Cum ne manifestăm noi acestă iubire?
Că Mîntuitorul a dat legea iubirii, legea NT, legea care cuprinde toate legile mîntuitoare.
"Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul." cînd citeşti acest verset biblic, parcă o ceva tainic te cuprinde.
Să încercăm să îi ajutăm cu cît putem, să nu le facem rău semenilor, să plîngem cu ei, să rîdem cu ei. Acesta este iubirea de care ne vb. Domnul nostru Iisus Hristos şi Sf. Părinţi.

Şi să nu uităm nicio dată ce ne spune Sf. Apostol Pavel:
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte."
"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Aceste cuvinte să rodească în sufletul nostru şi să le păstrăm ca pe o comoară de mare preţ!

Cind te calca cineva pe picioare,abtine-te sa ii raspunzi .Ca nu te calca el degeaba...Opreste-te o clipa din preocuparile tale,si gindeste-te: mai,ce are omul asta cu mine? Nu cumva are dreptate? Si incearca sa ii raspunzi frumos,fara a ii reprosa si tu ceva. Abtine-te de la a fi rautacios,chiar daca ti se vorbeste asa,asta e cheia.

iubirea de aproape ar trebui sa fie ceva natural. rasismul religios si de alt fel denatureaza lucrurile astea.

Din inima mea. Din sufletul meu.

Draga mea draga
Tot ce am scris sunt izvorate din inima mea, din sufletul meu, din simtamintele mele, din trairea mea, din plansul meu.
ma iertati, de trei ori ma iertati, sunt o pacatoasa, care isi recunoaste pacatele si si le plange.
Ma curat, ma curat, ma curat, dar nu este de ajuns.

Am simtit asta profund in mine, insa un seaman de al nostru de aici de pe forum, care nu este ortodox, m-a facut sa il exprim.
Lui ii dedic aceste cuvinte, sa vada cum ma iubesc eu pe mine si cum iubesc pe cei din jurul meu deci si pe el.
de o fi stramb cum iubesc nu stiu, de o fi drept iar nu stiu, tot ce stiu este ca cer Domnului in fiecare zi sa imi arate.
Am citit cuvintele Lui, am citit porunca Lui, si am rugat pe Domnul sa ma faca sa o si simt.
Poate am uitat de oameni buni, prinsa in gandurile mele, in pacatele mele, poate am uitat de oameni buni
Tuturor celor pe care i-am uitat ii rog sa ma ierte.

Dragul meu, tot ce am scris este din sufletul si inima mea. Nu te mai framanta, nu te mai necaji, ca am scris doar ce simt.
Doamne ajuta! Domnuls a ne miluie.

In postarea mea mai jos, am aratat ca dedic aceste cuvinte unui om, care nu este ortodox.
Iubirea adevarata este fara alegeri, de varsta, de rasa, de neam, de religie, de nimic.
Toti suntem creatia lui Dumnezeu pe toti se cuvine sa ii iubim deopotriva.

Nu stiu de ce crezi tu ca ma framant sau ma necajesc de cele ce scrii tu pe aici. Poate e bine sa te intrebi daca asta e ceea ce psihologii numesc proiectie, sau doar o falsa perceptie/banuiala de-a ta. Nu imi raspunde mie, ci tie.

Imi cer iertare ca te-am suparat. Ai intrebat de doua ori de unde am luat textul ceea ce inseamna ca iti doreai sa stii de unde este. Si atunci ti-am spus sa iti linistesti sufletul. Nu pentru cele scrise de mine ci pentru gandul cel rau pe care il primisesi. Iarta-ma inca odata iti cer, pentru ca stiu ca ai dat frau gandului crezand ca as fi scris ceva ce nu imi apartine si nu as fi spus, din slava desarta, ale cui sunt cuvintele si de unde le-am luat.
Stiu ca nu te necajesti si nu te framanti de cele scrise de mine, am stiut asta.

Unele cuvinte si ganduri sunt spuse semenilor prea devreme, alteori prea tarziu. De aceea nu le primesc. Noi trebuie sa intelegem asta si sa nu ne suparam.
Cand sunt spuse prea devreme va trebui sa avem rabdare sa vina timpul lor, cand sunt spuse prea tarziu va trebui sa avem rabdare sa i le spuna Dumnezeu.
Si pentru ca gresim spunand prea devreme sau prea tarziu primim si o pedeapsa. Daca suntem intelepti primim pedeapsa cu bucurie.

Sa ma ierti pentru supararea pricinuita. Si toti cei care simt o suparare din pricina cuvintelor mele sa ma iertati.

Lumea ne vrea desavarsiti dar nu suntem.
Oamenii , in suferinta lor , asteapta de la semenii lor sa fie perfecti. Dar nu sunt.

Omul sufera si asteapta de la aproapele lui sa ii vada suferinta, sa il mangaie. daca cumva aproapele lui are la randul lui o neputinta si nu reuseste sa vada toata suferinta omului, acesta il cearta.
-Tu nu vezi suferinta mea, spune, tu nu vezi necazul meu, eu nu exist pentru tine. Dar in suferinta lui a devenit egoist. Nu vede neputinta aproapelui, vede doar suferinta lui.

Intelept este ca atunci cand suntem certati, pentru vreo neputinta, sa primim , ca ne slefuieste sufletul. Sa nu ne indreptatim. Sa ii cerem omului noi iertare pentru neputinta noastra de a vedea suferinta lui. Si sa ne rugam Domnului sa ajute neputintei noastre si suferintei celuilalt.

Iata iubirea egoista de aproapele izvorata din iubirea egoista de sine.

E boala in societate. Oamenii se iubesc gresit si pe ei insisi si pe aproapele.
Si nu stiu sa ceara Domnului sa ii invete sa iubeasca.
Dumnezeu sa ne intelepteasca!