Pai tu spui exact ceea ce spun si eu. Noi nu facem voia noastra. Ne raportam mereu la El.

Voia noastra este sa facem voia Lui? Da, in fond trebuie/vrem sa facem voia Lui. Si atunci nu mai este voia nostra initiala, ceea ce am vrea noi.

Liberul arbitru ori este ori nu este, nu e vorba de raportare la ceva/cineva.
Problema se pune: putem sa alegem, sau nu. Si mai ales avem alternative sau nu.
In credinta nu prea avem alternative. Ori facem voia Sa (si atunci e bine), ori nu o facem (si nu e bine). Altceva nu exista.
Si daca voia noastra este la mijloc? Adica vrem si ca El, dar si macar putin ca noi?
Nu se poate si atunci, daca voia noastra nu conteaza, nu inseamna ca nu avem liberul arbitru?

amandoua..

Cum se impaca liberul arbitru cu pedepsele primite in timpul vietii ? Nu cumva liberul arbitru inseamna ca faci ce vrei bine/rau si raspunzi la judecata ? Dar cu faptul ca raspundem pentru pacatele parintilor nu e predestinare ?

Deci omul este liber, poate să aleagă între bine şi rău. Desigur că va răspunde la Judecata Lui Hristos pt. faptele lui.
Referitor la întrebarea pe care ai pus-o, noi nu răspundem pt. păcatele părinţilor. Ci Dumnezeu pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii, dar să nu uităm că binecuvântarea lui Dumnezeu faţă de urmaşii celor drepţi întrece cu mult pedeapsa păcătoşilor.

Daca ma intrebi pe mine, iti spun ca ai dreptate. Consider ca nu se poate vorbi de un liber arbitru real, atat timp cat omul nu are de ales.

Daca intrebi oamenii bisericii, ei iti vor spune ca are de ales intre bine si rau.

Concluzia mea este ca liberul arbitru se rezuma la a alege intre a face ce vrei sau a face ce vrea altcineva.

Sophia, daca voia noastra nu ar fi contat inaintea lui Dumnezeu, atunci firea noastra ar fi fost desfiintata, iar impreuna cu ea si voia sa proprie, in persoana lui Hristos, Dumnezeu Cuvantul intrupat. Stim insa ca astfel invataturi au fost combatute in Sinoade Ecumenice, ca erezii.

Avem liber arbitru, dar acesta nu ne este de niciun folos daca ne conduce la moarte sufleteasca, la esec existential. Din contra, voia noastra conteaza cu adevarat numai atunci cand este conforma cu voia lui Dumnezeu.

Iar Dumnezeu, ce ne doreste fiecaruia dintre noi? Sa ne mantuim, sa venim la cunostinta Adevarului. Abia cand si noi ne dorim acelasi lucru, conform cu sensul imprimat in noi de El prin creatie, putem spune ca suntem liberi spre a ne preda cu totul voii Sale.