Din antichitate pana in zorii epocii moderne, sclavia, ca institutie sociala, aparea ca "fireasca", in mentalul colectiv. Incepand cu acest timp, dupa cum ati mentionat, aceasta capata alte forme, mai mult sau mai putin subtile, dar fara ca ea sa dispara. Chiar si faptul ca au existat robi pe mosiile manastirilor de la noi, pana in secolul al XVIII-lea, trebuie sa ne dea de gandit.

Dar cred ca trebuie totusi sa afirmam nefirescul relatiilor interumane pe care le presupune sclavia, prin feluritele ei abuzuri.

"Temeiul religios" pe care multi spun ca se fundamenteaza sclavia ar fi providenta dumnezeiasca, faptul ca nu intamplator unora li s-a dat sa fie robi, iar altora stapani.

Exact. Pe de altă parte, probabil că sunteţi la curent cu realitatea că mulţi romani, coonvertidu-se, şi-au eliberat sclavii. Mai mult, există istorici care văd în această eliberare masivă de sclavi cauza principală sau una dintre cauzele căderii Imperiului de Apus. Pe de altă parte, situaţia robilor de pe moşiile mănăstireşti (primele care au renunţat la sclavie, laicii vor renunţa aproape un secol mai târziu) se poate întrevedea din actele păstrate. De obicei, sună cam aşa: "dumnealui boier nu ştiu cum, mare (hatman, logofăt etc), face danie Sfintei Mănăstiri Cutare moşia sa de atâtea prăjini, DIMPREUNĂ cu atâtea sălaşuri de ţigani". Amuzant este că numărul de ţigani nu era precizat explicit, pesemne că nu-i număra nimeni, ci se spune numai de numărul de corturi (adică de familii de robi). Întiderea moşiilor din Bărăgan şi numărul mare de sclavi ţigani este cauza pentru care, până în ziua de azi, numărul ţiganilor din Bărăgan îl excede pe acela din alte părţi.

s-a mai discutat aici despre robii manastiresti.
cunosc opinia conform careia robii traiau de fapt o binecuvantare ...

Contrar a ceea ce cred multi, sclavia n-a fost niciodata desfiintata, doar s-a rafinat.

De exemplu la noi, la ora actuala cetateanul este sclavul statului si a unui sistem care nu de putine ori este abuziv si ia mai mult decat ofera.

Binenteles, si aici se aplica principiul "scapa cine poate", cu toate riscurile de rigoare.

Intrebarea care se poate pune, ca sa aducem topicul cat mai aproape de adevar, ar fi: este sclavia o institutie omeneasca sau divina?

Raspunsul cred ca este destul de clar..este o institutie omeneasca.

Cei care ajungeau sclavi nu ajungeau degeaba, ori erau prizonieri de razboi, ori aveau datorii care nu le puteau plati altfel, etc.
Pe de alta parte, pe langa dreptul de a-i abuza, stapanii de sclavi aveau niste obligatii fata de ei: de a-i hrani, oferi un acoperis, loc de muna, etc.

Statul "de drept" mai are insa pana sa se ridice la nivelul asta de umanitate.

Domnule Dumitru, ideea că sclavii duceau, prin definiţie, vieţi nenorocite în comparaţie cu noi, cetăţenii din "iepoca luminilor" se subsumează unei tendinţe mai generale, în care istoricii "progresişti" mistifică istoria. Patapievici (nu mai ţin minte dacă în "Omul recent" sau în "Zbor în bătaia săgeţii") spune cum a fost uimit când a realizat, cercetând probe precum ziare de epocă, faptul că apologeţii industrializării Angliei au creat o imagine în care bietul "ţăran englez" trăia în condiţii extrem de proaste în comparaţie cu "muncitorii de la oraşe, care beneficiau de zi de 8 ore, repaus duminical şi concediu plătit". În realitate, exact contrariul este adevărat. Nu e mai puţin adevărat că şi noi, conservatorii, avem sămănătorismul nostru, în care ciobanul nu e un personaj care pute, ci cântă, orfic, din fluier unor oi care îl ascultă topite. Asta e: progresişti sau paseişti, avem cu toţii deformările noastre. Cineva spunea că istoria nu are cum să fie o ştiinţă obiectivă, fiindcă este povestea unor oameni, despre oameni, pentru alţi oameni: iar oamenii sunt, prin definiţie, subiectivi.

aici ai dreptate.
doar ca acest post nu cred ca se referea la nuanta evidentiata de tine.

Sclavia nu este vazuta bine, nici rau, este prezentata ca o stare de fapt a societatii vetero-testamentare. Nu o sa gasesti niciun fragment care sa o blameze, nici sa o recomande, pentru ca Biblia nu e o analiza a practicilor sociale si economice in scopul schimbarii sau modificarii oranduirii sociale, ci scopul ei e altul: unirea cu Dumnezeu, ce presupune unirea intre oameni, deci Biblia se ocupa de relatiile dintre oameni, indiferent de statutul lor social; vei gasi instructiuni cum ar trebui sa fie tratati robii (Deuteronom 15:12-15; Efeseni 6:9; Coloseni 4:1), cum ar trebui sa fie relatia intre membrii familiei, relatia dintre rege si supusi etc.

Hristos n-a venit sa schimbe legile statului, n-a venit sa elibereze poporul evreu de sub dominatia romana, sa aboleasca sclavia sau sa propuna modele social-politice, ci s-a intrupat pentru a implini planul mantuirii umane, a vizat schimbarea interioara a omului, caci niciodata nu vom putea ajunge sa patrundem intelesurile tainice ale vietii fara „luminarea mintii”. Acesta e primul pas, schimbarea interioara, iar dupa, cele exterioare se vor realiza de la sine. Nu Hristos trebuia sa aboleasca sclavia, ci omul sa ajunga sa inteleaga ca aceasta practica este gresita. Iisus vorbea in parabole, deci El dadea stimulente, puncte de plecare, n-a ingradit libertatea omului, nu s-a autoimpus prin cuvinte, pentru ca schimbare e durabila doar daca omul o constientizeaza si o produce, nu daca e una impusa.

Pai cum s-a dezvoltat oare industria, cum s-a ajuns oare la acumularea de capital care a dus tehnologia in pragul unde este acum si de unde va fi f. curand impinsa peste?

Oferind taranului care era intr-adevar exploatat la maxim, idea ca ar putea, migrand spre orase sa-si castige un trai decent.
Realitatea insa a fost ca sclavul agrar a devenit sclav industrial.

Aceea era propaganda, istoria acum se cunoaste.
Lucrurile ies intotdeuna la lumina, insa e nevoie sa treaca cel putin 2-3 generatii pentru asta.

Citat:

Care este pozitia lui Dumnezeu in legatura cu sclavia ?

Caci robul chemat in Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. (1 Corinteni 7:22)
Libertatea deciziilor morale este cea care conteaza in fata Lui Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi ingradita de nicio practica sociala, cum e si sclavia. Iosif, care a fost sclav la curtea lui Potifar, ne-a demonstrat ca aceasta libertate poate fi pastrata intacta.

Citat:

Totusi nu gasesc nicaieri ca sclavia ar fi un pacat. Avand in vedere ca in lume inca se mai practica sclavagismul intrebarea inca este de actualitate.

Prin definitie sclavia presupune o stare de dependenta totala politica, sociala si economica in care este tinuta o persoana. Daca tu „iti iubesti aproapele ca pe tine insuti", nu-i oferi oare libertatea? Care a fost poporul care a restituit demnitatea robilor? Israel. In sclavagism au aparut civilizatiile antice, deci Legea Veche nu putea evita acest aspect, trebuia sa tina cont de realitatea sistemului sclavagist, de conditiile sociale ale timpului, insa sclavia la evrei nu presupunea o dependenta totala pana la moarte, ci o perioada de slujire de 6 ani, in al 7-lea an, robul fiind eliberat (Iesire 21:2-3). Intr-o perioada in care se savarseau numeroase abuzuri, Legea lui Moise restitue deminitatea sclavului, ii apara drepturile, ii asigura libertatea in cazul in care stapanul il pedepsea prin bataie si-i punea in pericol viata. In Iesire 21:27 se spune clar ca pentru un singur dinte scos de catre stapan (deci daca-i pleznea o palma), sclavul avea dreptul sa plece liber:"Şi de va pricinui căderea unui dinte al robului său sau al roabei sale, să le dea drumul pentru acel dinte". Deci, perceptele Legii Veche, au contribuit la un mod de intelegere superior in poporul lui Israel a moralitatii si relatiei cu Dumnezeu.

Ai pus punctul pe i, asta voiam sa spun si eu inainte sa citesc mesajul tau.
Prin prisma aceasta se intelge si Vechiul Testament. Azi ni se pare ceva iesit din comun poligamia, dar atunci asa era mentalitatea omului, nu pricepea altceva si nici nu era pregatit.