Intre animalele care sunt taiate in abator si oamenii care nu se pregatesc de moarte, practic nu este nicio diferenta.

Pentru ca atasamentul fata de trup este obsesiv,
atractie ce intuneca mintea si o face sa greseasca in multe chipuri,
este bine sa ne gandim des la moarte.

Dupa ce suntem convinsi de certitudinea propriei morti si faptul ca aceasta se poate produce in orice moment, este bine sa contemplam indelung acest trup, prin forta imaginatiei, dupa ce sufletul il paraseste.

Sa privim la acest trup in viitor - peste 100 de ani.
Cum arata acesta?
Mai poate fi recunoscut?
O gramada de oase descarnate astupate de pamant.

Atunci vom realiza ca este ceva ce nu ne apartine cu adevarat,
ca este un vas de imprumut care trebuie returnat inapoi.

Este esential sa stim cum sa purificam moartea ordinara,
pentru a fi feriti de fricile si mizeriile cauzate de propriile pacate in momentul cand pasim dincolo.

Raspunsul acesta ni L-a dat Hristos.

"Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata." (Ioan.5:24)

Binecuvantat sa fie Cel ce biruit moartea pentru noi!!! Aleluia!

Asa este!

Ai perfecta dreptate!

Acum cu Hristos, in fiecare clipa cu Hristos, si cu Hristos in moarte!

Doar asa se limpezeste si se umple de lumina moartea - pasind in fapt la viata vesnica - fara boala, fara imbatranire, fara o noua moarte.

Cum putem fi in fiecare clipa uniti cu Hristos?