No offence, dar doar daca iti intorci capul pe strada nu vezi. Nu vorbesc despre caciulite cu coarne, vorbesc despre crucea intoarsa cu bratele frante.

sincer,nici cruci intoarse nu am vazut.poate,in 18 ani sa fii vazut cateva pentagrame pe cateva tricouri de formatii rock,dar si ele foarte rar.

esti un caz fericit. Contiuna sa mergi fara sa vezi aceste lucruri nepotrivite.

Din pacate, nu sunt toti asa feiciti ca si tine. Ochii mei s-au intinat de multe ori de imaginile astea stricate. Ca sa nu mai zic ca acu 2 zile am mers la supermarket, m-am oprit la raoinul rechizite si in timp ce cautam o ascutitoare mi-a sarit o cutie de creioane in ochi. Back-groundul era plin de... cruci frante si intoarse, incadrate in cerc. Iar acele rechizite vor ajunge pe masa copiilor.

una e sa nu le vezi, si alta e sa spuni ca nu exista.

nu zic ca nu exista,zic doar sa nu ne speriem si sa vedem peste tot simboluri satanice.ca probabil sunt,dar fatis satanice(cruci frante si chestii la vedere,clar) destul de rar.

chiar si asa sa fie, dar tot avem obligatia ca si crestini sa nu purtam si sa cumparam astfel de obiecte.

La aceasta, noi trebuie să reacţionăm prin mai multă vizibilitate a simbolurilor noastre, a apartenenţei noastre. De fapt, a credinţei noastre. Sunt pline magazinele religioase (ştiu, nu spermarket-urile....) cu tot felul de semne de carte cu chipul Sfintei Fecioare, insigne cu Doamna Noastră sau cu alţi sfinţi care se pot prinde pe ghiozdan, reminder-uri magnetice de pus pe frigider etc. Am văzut un dos de maşină cu un peşte desenat pe care scria "proud to be a christian", tricouri pe stradă cu "Radio Maria", rozarii purtate în chip de mărgele, etc. etc.

De ce, atunci, văd MULT mai des tricouri cu Iron Maiden decât cu veneratul şi seninul chip al lui Our Maiden ? De ce Che Guevara apare mai des decât Isus Cristos ? De ce, când aniversăm pe cineva şi cântăm "La Mulţi Ani cu sănătate" ne oprim la prima strofă ? De ce când cântăm "Deşteaptă-te, române!" ne ferim de strofa "preoţi cu cruce-n frunte" ? Nu cumva, zicând că nu în fariseism spectacular se cuvine a ne manifesta credinţa, ci în discreţie, nu cumva zicând că a fi creştin e ceva "în inima noastră", noi, de fapt, ne ruşinăm de Cristos şi uităm misiunea de bază a laicilor în Biserică: aceea de a face ca Urbs Hominis să devină Urbs Dei, cu alte cuvinte de a preface lumea în sălaş bineplăcut Domnului ?

Pot sa spun ca eu iau simbolurile foarte in serious,am renuntat sa-mi cumpar destul de multe lucruri care imi placeau initial si aveau discret imprimat un craniu,un schelet,un semn al "pacii".

Mi-am cumparat 2 tricouri cu Arhanghelul Mihail(pe care il iubesc mult),niste brelocuri cu Iisus si cruci...mai am niste brose cu ingeri si o cruce minuscula pe care le port la serviciu...insa ma gandeam cum oare ma percep ceilalti?ca pe o persoana care face parada de simboluri religioase?Dar intentia mea nu este de a face parada ci doar vreau sa ma aflu in prezenta lor oriunde in activitatile mele,sa le am aproape de mine.
Posibil sa fiu si eu precum studentul fara minte care se gandea ca daca isi pune cursurile sub perna cumva,cumva ii vor intra notiunile in cap si va trece examenul :))

Am observat ca atunci cand port minuscula brose cu cruce la serviciu,exista persoane carora le atrag dispretul instantaneu-asta deoarece le surprind privirea fixand crucea apoi analizandu-ma pe mine :)
Am vrut sa scot brosa si nu am putut,s-a intepenit acolo asa ca nu am mai insistat s-o scot...

Haideti sa va spun parerea mea. Am o problema cu tricourile sau alte elemente vestimentare care au imprimate elemente religioase. O imagine a lui Hristos, a Maicii Domnului, a unui sfant sau a unui eveniment din istoria mantuirii nesfintit nu reprezinta o icoana. Deci ce reprezinta? Mai mult tricoul respectiv se arunca in masina de spalat si se afla langa alte rufe mrdare, ca sa nu spun ca si el se poate murdari sau este "imbacsit" de detergent. Icoanele se pastreaza cu mare grija si evlavie pentru a nu fi pangarite de atingeri necurate. La fel si cu brosele sau insignele. Cele prinse de ghiozdan se ating de tot felul de lucruri. Cine stie cum aruncam in graba ghiozdanul. In plus credinta nu se etaleaza. Hristos ne spune cand ne rugam sa ne inchidem in camara noastra si nu sa de evidentiem smerenia precum fariseii. Nu spun sa nu il marturisim pe Hristos sau sa ne rusinam de El dar nu e normal nici sa ne etamal astfel, cu atat mai mult cu cat ii putem deranja pe unii. Sau le putem aduce atingere propriilor credinte. Si nu vorbesc de ipocrizie sau diplomatie. Si de respect fata de ceilalti.
La fel si cu iconitele purtate in portofel sau la masina. E bine sa avem o icoana atat in masina cat si in portofel. Dar sa nu confundal importanta sau rolul lor. Multi le poarta ca pe niste talismane.
O cruce mica purtata pe dedesubt este mai mult decat suficient.

Eu chiar nu înţeleg de ce trebuie să purtăm poze şi inscripţii pe haine (fie ele cu Isus, fie cu Băsescu sau Lady Gaga).

Mi-am dat seama o dată de o chestie: un tricou pe care îl purtasem foarte multă vreme (era de calitate şi a ţinut mult), avea o ditamai inscripţia pe piept; ei, mi-am dat seama că purtam de vreo doi ani tricoul şi că nu ştiam ce scrie pe el. L-am întors, am citit: scria HAVANA şi încă ceva, nu mai ţin minte exact ce. M-am întrebat: de ce port un tricou pe care scrie ceva când nici nu ştiu ce scrie ?!!!

De atunci caut haine fără inscripţii. În schimb, o insignă mică, discretă, pentru reverul sacoului, cu un simbol creştin, am de gând să-mi cumpăr.

Da,este un aspect la care nu m-am gandit...
Dar de sa-i deranjam pe altii prin purtarea sau etalarea unor obiecte ce poarta amprenta noastra religioasa?

Pe mine nu ma deranjeaza cucoanele care poarta steaua lui David in 3 kile de aur ,nici indiencele cu mantrele lor sau haine cu zeitati...ar trebui sa-i urasc?sa-i dispretuiesc?