eu de cele mai multe ori merg la parintele meu la spovedit atunci cand simt nevoia in primul rand. Nu tin niciodata cont ca abia m-am spovedit, ca nu am postit, ca nu suntem in post etc.. merg atunci cand inima imi este grea, si de cele mai multe ori incep cu pacatul care imi apasa inima, spovedanie dupa carte nu am facut pt ca nu pot pru si simplu sa citesc de acolo, nu simt nimic citind simt ca fac lectura eventual ( iertati sa nu se supere pe mine cei care se spov dupa indreptar) de aceea mereu spun ce am pe suflet deschis si direct fara nume fara motive spun doar parinte iata asta am facut si ma usurez, dar eu consider ac fiecare se spov cum simte ca il odihneste sufleteste important este sa ne spovedim sincer si curat indiferent cum. pentru mine personal NIMIC SI NIMENI nu ma poate linisti sufleteste decat sfanta spovedanie, dupa ce plec de acolo toate necazurile imi par mici, boala mi se pare o nimica, toata atunci cand parintele meu duhovnic isi pune sfintele sale maini pe capul meu si am binecuvinteaza vine pacea...de aceea pt mine spovedania este calea spre pacea inimii..

Da, Jeny...pacea vine prin iertare, fara iertare nu exista vindecare, iar iertarea vine prin spovedanie.

astazi m_am spovedit in sfarsit slava Bunul D-zeu si Maicii Domnului,( de doua saptamani ma apasa greu un pacat si nu mai reuseam sa ajung) prin mila Lui am recapatat pacea. Multumesc tuturor care au mijlocit pt mine mult pacatoasa. multumsc Iosif

Nu ma indoiesc ... de ce spui asta, si nu cred ca este vorba de boli in sensul pe care-l intzelegem cu totzii, ci mai degraba in viitoare naravuri si patimi care ar trebui curmate din vreme, si domnule iosif, nu este vorba despre amanarea spovedniei, ci ca spovedania nu este inceputul binelui ci o iertare de greshelile pe care le-ai facut si daca nu esti pe calea de indreptare, degeaba te mai duci, te iarta Dumnezeu, dar tu pe langa ca nu te-ai schimbat, mai esti si iertat si atunci itzi va fi si mai rau, fiindca acolo unde ai facut curat, si de se intoarce "patima si dracul", mai aduce inca 7 patimi, ca doar este frumos si curat... deci mare grija sa ai si dumneata... ca nu se rezolva lucrurile cu spovedeala... ci cu efortul de transfigurare in care intra si spovedania... si fiul risipitor cand s-a intors, a fost nu la inceputul greshelii ci la inceputul transfigurarii firii sale... deci daca pe un pacatos il trimitzi sa se spovedeasca, poate ca o face si apoi cade mai rau... deci nu este nici o inshelare... ce ziceam eu... ci chiar am impresia ca dracul care te opreshte de la spovedit, te amana, tocmai ca tu apoi sa te grabesti si apoi sa te spovedesti una dupa alta dar sa nu te schimbi si atunci caderea este mai dureroasa si reintoarcerea la cele bune si mai grea... Deci eu raman la parerea ca trebuie sa te spovedeshti si sa ceri ajutorul oricand in cursul schimbarii, si cum suntem slabi, ca suntem, este bine sa faci cum a zis jeny, adica sa fi sincer, sa pui bun inceput schimbarii tale in bine si sa ceri si un ajutor potrivit si prin spovedanie... dar sa evitzi pe cat posibil spovedeala. Eu nu am cum sa intzeleg acest sa te spovedeshti des, cred ca e vorba sa te pazeshti des si sa cazi rar asa fel incat sa nu fie nevoie de nici o spovedanie. Iar daca e spovedanie, atunci domnule, chiar e tragedie, fiindca chiar ai ajuns la greshala si ai realizat/resimtzit raul pe care l-ai facut unui sau tzie... si daca Dumnezeu te vede asha atunci nu numai ca te iarta dar itzi da si haina cea buna si gateshte si de sarbatoare... altfel ne trezim intr-o institutzie pierduta de dumnezeu care se ocupa cu spovedeala... Deci trebuie o oarecare distinctie intre spovedanie si spovedeala, cand omul incepe sa se schimbe in bine, rupand-o pe cat posibil definitiv cu omul cel vechi si pacatos... deci daca la inceput o data pe an, apoi odat la 3 luni, si doar daca esti foarte inaintat ajungi la odata pe luna, cam cum sunt sfintzii, altfel eu ma gandesc ca este spovedeala, si in locul ei ar trebui sa ne mai iertam si unii pe altzii zilnic sau saptamanal. De ce zici ca imi vine de la cel rau aceasta? ca s-ar putea maine sa nu o mai faci? poi s-ar putea iar asta demonstreaza tocmai ca mai bine ca nu te-ai spovedit ca ai fi cazut in ceva mai rau. Deci cum este defapt? Si de ce spui ca ma indoiesc?

Ti-am spus ca Jeny ne-a povatzuit cel mai bine cand a spus: sa fi sincer si sa te spovedesti cu cele ce te apasa pe inima si suflet ca sa te ierte Dumnezeu sa pui inceput bun si sa-tzi recapetzi linishtea sufleteasca, iar eu ash mai adauga ca daca esti prea linishtit iar ar trebui sa mergi la spovedit ca ceva nu e in regula, iar daca faci din spovedit o regula (anuala, trimestriala, ...) atunci trebuie sa te pazesti foarte bine... dar si vei progresa... ca altfel sunt aproape convins ca ajungi mai rau ca inainte...

Deci ramane asha cum ai spus: Grija mare! si folositzi-va de parintele la care v-atzi spovedit spre folosul vostru cum ne invatza Clausemi

Haideti ca pe asta se pare ca am cam invatzat-o! Mai trebuie doar sa ne mai si folosim!

Eu nu cred ca spovedania deasa este pentru cei avansati. Este o eroare.
La spovedanie cand te duci, nu primesti intotdeauna dezlegarea, asa ca nu e cazul sa avansam ideea ca mergem si ne si curatim si etc...importnat este duhovnicul care decide aici.

Insa cel mai importnat este sa ajungem la spovedanie in stare de pocainta si smerenie. Acela este inceputul cel bun, iar daca amanam spovedanie stiut sa fie ca amanam si intrarea pe calea vindecarii.

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeste de la Dzeu iertarea pacatelor marturisite duhovnicului cu zdrobire de inima si cu hotararea de a nu le mai face.
Aceasta Taina a fost fagaduita de Mantuitorul Apostolilor: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant,vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant,vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18.18)dar a fost instituita dupa Inviere,cand Hristos a zis ucenicilor:"Luati Duh Sfant,carora le veti ierta pacatele se vor ierta lor si carora le veti tine,vor fi tinute" (Ioan 20,22-23).
Spovedania are doua efecte: primul efect este iertarea pacatelor si reasezarea celui ce s-a spovedit in starea harica din care cazuse,iar al doilea este usurarea si linistea sufleteasca .
Pentru ca Spovedania sa aiba aceste efecte,cel care se spovedeste trebuie sa faca o marturisire sincera,sa ia hotararea de a nu mai pacatui,sa aiba nadejde in mila si bunatatea lui Dumnezeu si sa-si indeplineasca canonul dat de duhovnic.Duhovnicul este medicul sufletului tau iar canonul pe care ti-l da este medicamentul...pt acest motiv e bine sa fii statornic la acelasi "doctor" care-ti stie problemele si sa-ti iei "tratamentul" asa cum ti l-a prescris...facand exact ce ti se spune,singur vei simti remediul.
Mi-a placut mult ce a spus Sovi mai sus :" am impresia ca dracul care te opreshte de la spovedit, te amana, tocmai ca tu apoi sa te grabesti si apoi sa te spovedesti una dupa alta dar sa nu te schimbi si atunci caderea este mai dureroasa si reintoarcerea la cele bune si mai grea... Deci eu raman la parerea ca trebuie sa te spovedeshti si sa ceri ajutorul oricand in cursul schimbarii, si cum suntem slabi, ca suntem, este bine... sa fi sincer, sa pui bun inceput schimbarii tale in bine si sa ceri si un ajutor potrivit si prin spovedanie... dar sa evitzi pe cat posibil SPOVEDEALA. Eu nu am cum sa intzeleg acest sa te spovedeshti des, cred ca e vorba sa te pazeshti des si sa cazi rar..." MINUNAT SPUS!
Orice pacat se poate ierta prin pocainta,oricat ar fi el de grav, dar intoarcerea trebuie sa fie pe masura greselii.Un om care se caieste cu adevarat se poate ridica pana la desavarsire,pana la Imparatia Cereasca...marturisirea pacatelor este insotita de o anumita doza de rusine...tocmai aceasta rusine,care pe multi ii retine de la Spovedanie,are darul sa ne impace cu Dumnezeu.

Domnule Iosif, cum sa fie o eroare? Ai vazut domnia ta sa incepi si sa mergi si sa te spovedeshti si atunci sa incepi sa o faci zilnic? Asta s-ar putea intampla in mod exceptzional, cand ai capatat o criza sau spaima sau ceva de te atatca cu pacate si le si faci si mergi si iar te spovedeshti si tot asha... atunci deja este cadere mistica si boala... si atunci nu mai trebuie spovedanie ci ingrijire de catre cineva in masura.

Asha este si cum spui dumneata, nu este curatzie ci abea dupa spovedanie te straduiesti sa ramai in curatzie... si te pazesti asha cum te pricepi...

Si iar nu te mai intzeleg Iosife, cum adica sa mergi cu pocaintza si cu smerenie cand acestea sa capata cu mare greutate... nu, speram sa obtzinem smerenie, dar mergem cu sinceritate si cu regretul si durerea ca am greshit si cu dorintza de a ne schimba viatza in bine, si nu e calea vindecarii ca nu facem medicina ci calea desavarshirii sau de incepere a caii respective finalizate cu multe printre care si smerenia si pocaintza, dar e foarte adevarat ca unele pacate ne dor cam ca si nishte boli, altele dincontra.

Cred ca ai vrut sa spui ca nu exista vreo obligatzie sau canonizare pentru cei neavansatzi sa se spovedeasca mai rar si ca pot sa o faca si ei cam ca si cei mai avansatzi, spovedindu-se mai des. Eu spuneam ca e periculos, ca si in orice intalnire cu duhovnicul si cu Dumnezeu, deoarece primejdia sa te invetzi sa-l evitzi pe Dumnezeu este intotdeauna uriasha. Uneori ar fi suficient sa reushesti sa-i dai atentzie, sa accepti prezentza Domnului Iisus in Biserica si atunci, dupa un timp, vei sti si sa te spovedeshti, cand, cum, de cate ori, si celelalte.

eu consider ca fiecare face cum il odihneste sufleteste, unii sa se spovedeasca des dc asta ii odihneste altii sa o faca mai rar dc asa simt ei mai multa pace...fratilor eu cred ca "regula" se face dupa folosinta nu dupa obisnuinta...cu drgaoste jenica

Foarte adevarat. Si sa nu uitam sa spunem faptul ca totul trebuie hotarat impreuna cu duhovnicul.