Haideti sa fim seriosi, este o pura formalitate si nu o testare a intelegerii si un copil de 3 ani, 2 ani daca e mai istetz, poate spune "Amin" chiar si fara sa inteleaga despre ce este vorba acolo.

In ceea ce priveste conceptul de "trupul si sangele lui Hristos" sunt si adulti care nu-l inteleg, deci..

Exact, deci nu vorbiti mai sus de o varsta a intelegerii ci vorbiti despre varsta la care poate spune cuvantul "amin" intr-un context predefinit.

Ba cum sa nu, din moment ce dl. Mihnea declara sus si tare ca Sf. Impartasanie nu-i aduce practic copilului nici un beneficiu...

Conditii fara doar si poate formale din ceea ce spuneti mai sus..

nu cunosc ce spun pravilele si canoanele in acest sens.
dar am un prieten ce este preot si impartaseste copii de pana la 2 ani la liturghie.

Mare atenţie. Altceva s-a spus, şi anume că Împărtăşania nu-i este necesară copilului până la vârsta înţelegerii; domnul Dragomir nici n-ar putea să declare altceva, pentru că ar cădea, altminteri, sub anatema Conciliului din Trent.

Pe de altă parte, ceea ce nu este neapărat necesar poate fi, totuşi, de folos; din acest motiv şi pentru respectarea tradiţiilor răsăritene, în Bisericile Catolice de rit răsăritean şi, dacă nu mă înşel, şi oriental este permisă comuniunea copiilor.

"Nu este de folos" nu e tot una cu "nu este necesara"?
Lamuriti-ma va rog diferenta daca este una substantiala.

Si de ce nu ar fi necesara in cazul lui si ar fi necesara adultului?

Deci daca ar fi permisa acolo de ce si nu dincolo?
Ar putea un preot catolic sa refuze impartasania unui copil de un an sau doi daca nu spune "amin" din moment ce dincolo este permisa si fara "amin"?
Pe ce baza?
Este alta impartasanie?

Pe baza tradiţiilor deosebite din Biserica Catolică Răsăriteană faţă de Biserica Catolică Apuseană referitoare la practica Euharistiei.
Astfel, în primele, toate cele trei Sacramente ale Iniţierii Creştine (Botezul, Mirul, Împărtăşania) sunt administrate în aceeaşi slujbă, pe când în celelalte sunt administrate, de regulă, la trepte diferite de vârstă şi înţelegere.
În Bisericile Răsăritene materia este, de preferinţă, prescura sau cel puţin pâinea dospită, pe când în cele apusene este azima. În cele răsăritene vinul este, preferabil, vin roşu, pe când în cele apusene este vin alb.
Poziţia credinciosului de primire a Sf Euharistii este, în Bisericile Catolice Răsăritene, poziţia în picioare cu palmele la nivelul pieptului, în formă de cruce. În Bisericile Catolice Apusene norma este poziţia îngenuncheat.
Rugăciunile de îndurare de dinainte şi rugăciunile de mulţumire de după sunt deosebite.

Fiecare Biserică este chemată să îşi cultive, cu multă grijă, propria tradiţie, în care să vadă o comoară de spiritualitate şi un lucru care îl uneşte pe credinciosul care se împărtăşeşte azi cu toţi înaintaşii lui ce au adormit în speranţa învierii.

Se cade sa fim constienti de faptul ca e mare pacat daca cei mici varsa imediat dupa primirea Euharistiei. Personal, am evitat sa imi impartsesc fetita pana sa implineasca sase luni, pentru ca varsa des. De la sase luni, odata cu diversificarea alimentatiei, a disparut aceasta problema si o impartasim in fiecare duminica.

Eu cred ca, dupa cum ii dam hrana trupeasca celui mic chiar daca e lipsit de "intelegere", tot asa e bine sa procedam si in cazul hranei duhovnicesti. Nu-l oprim pe copil de la ospatul duhovnicesc, de la Cina dumnezeiasca, pentru ca e lipsit de "intelegere". Nu-l privam de prezenta lui Hristos in fiinta sa, cu Trupul si Sangele Lui datatoare de Viata.

Mantuitorul nu a spus "Lasati copiii ajunsi la varsta intelegerii sa vina la Mine".
Nu-i cuvenit sa ne impotrivim unirii cu Hristos a propriilor nostri copii, sa-i oprim de la masa cea duhovniceasca, nelasandu-i sa manance Trupul Sau cel preacurat si sa bea Sangele Lui.
Hristos va lucra asupra lor in moduri necunoscute de noi, mai presus de intelegerea noastra.

Deosebirea este în aceea că, dacă nu i-am da copilului hrană trupească, atunci trupul lui s-ar putea să moară. Dimpotrivă, nedându-i hrana spirituală din Sf Euharistie, sufletul lui nu va muri, fiind alb ca zăpada după Botez.

În schimb, după cum arată iniţiatorul topicului, hrănind pe cei cu dinţi de lapte cu altceva decât lapte, se poate să se întâmple un sacrilegiu, ba chiar se întâmplă frecvent. Cu voie sau fără voie, sacrilegiul este ceva care ar trebui să nu se întâmple. Părerea mea.

Aici, pentru ca argumentul dv să funcţioneze, este necesar să funcţioneze premiza, anume că Isus, când a spus "Lăsaţi copiii să vină la Mine, nu-i opriţi" S-a referit la Sf Euharistie. Dar contextul biblic este altul şi îl puteţi afla din Matei cap 19. Acolo era vorba că unii aduceau copii spre a fi binecuvântaţi de Isus, iar alţii îi opreau pe aceştia. Este absolut clar că se referă la ritual de binecuvântare şi vă rog să recitiţi textul biblic.

Ducînd-o pe fiica mea des la împărtășit eu urmăresc în primul rînd mîntuirea de bolile trupului. Ea este un sfințișor și nici nu se pune problema vreunei alte mîntuiri.

La noi la ortodocși se folosesc niște rugăciuni ale Sfîntului Ioan Gură de Aur înainte și după împărtășanie. Acolo se menționează că unirea cu Hristos se face pentru tămăduirea sufletului și a trupului, spre sănătate și spre viața de veci. În cazul unui bebeluș botezat nu poate fi vorba de tămăduirea sufletului, ci doar a trupului.

Eu fac parte dintre puținii care rezistă împotriva vaccinării propriilor copii. Pentru mine, întîlnirea copilului meu cu Hristos Cel din potir reprezintă adevărata imunizare care ar trebui făcută de cei ce au suficientă credință.

Nici eu nu mi-am vaccinat copiii. Dar nici nu i-am împărtăşit, decât după Botez, când Biserica mi-a cerut-o. Mulţumesc lui Dumnezeu, sunt sănătoşi.

Se prea poate. Dar, dacă ar fi fost ceva esenţial mântuirii copiilor, cred că Biblia ne-ar fi spus. Despre Botezul copiilor ne spune de vreo cinci ori. E adevărat, într-o formă indirectă, lucru de care se agaţă protestanţii. Mai direct sau mai indirect, sunt 5 locuri în Biblie unde aflăm că "s-a botezat cu toată casa sa". Despre Împărtăşanie avem ceva asemănător ? Zice "s-a împărtăşit cu toată casa sa" ?

Nu voi renunța, chiar dacă stresul va fi mai mare.

În privința atenției, mai mult decît am făcut nu puteam face. Pe viitor aș putea să merg la altă biserică unde să vorbesc dinainte cu preotul să-i dea pruncului doar Hrană lichidă, cît mai puțină (unde mergeam pînă acum sînt vreo 5 preoți și nu se știe care coboară la demisol unde așteaptă copiii). Dacă se ating puțin buzele cu Sfîntul Sînge e suficient. La sfatul nașei Teodorei, am înțeles că pot să o împărtășesc oricînd, nu numai Duminica la Liturghie. Ceea ce ar fi mai bine, din moment ce în ultima vreme pierd Liturghiile din cauză că la 11:30 trebuie să fim prezenți la rînd. Aș putea vorbi pentru asta și cu duhovnicul, dar el este preot de mănăstire, undeva destul de departe, deci cam greu de ajuns acolo cu un copil de cîteva luni.

Destul de complicat, cel puțin deocamdată.