bolile psihice se pot vindeca atunci cind oamenii isi ridica mintea si ochii spre cer si il recunoaste pe dumnezeu creator al sau si al ceruluimsi al pamintului.omul se imbolnaveste psihic in primul rind datorita pacatelor lui,asa cum imparatul NABUCODONOSOR aajuns sa manince iarba si radacini de plante 10 ani ratacind dezbracat si el a marturisit"MI-AM RIDICAT OCHII LA CER SI ATUNCI MI-A VENIT MINTEA LA LOC",marturiseste el singur asta;deci atunci sintem in normalitate cind avem credinta si nu uitam de DUMNEZEU.

Foarte frumoasa postarea ta si mai ales exemplul lui Nabuco., si ma gindeam ca numarul enorm si in continua crestere a depresiilor si anxietatilor de tot felul se datoreaza tocami faptului ca ne indepartam de Dumnezeu, de post si rugaciune de auto-corectare, auto-observare adusa prin rugaciune de Duhul Sfint si ca nu trebuie sa ne sperie faptul ca sunt asa de multi oameni afectati daca ne tinem fermi pe pozitii si nu iesim din poruncile Domnului nostru Iisus Hristos.

Este intr-adevar de necrezut ce se intimpla cu noi toti. Acum citeva luni ascultam la stiri ca un camion incarcat cu 2 TONE de Paxil s-a rasturnat in apropierea unui oras unde urma sa livreze...2 TONE.

Da, cred ca mai ales in cazul bolilor psihice nu putem spune ca doctorii vindeca, ci doar amelioreaza. Vindecarea completa nu poate veni decat de la Dumnezeu. Sfintii la care ne rugam, si mai ales Maica Domnului ajuta mult!

Sfintii Parinti, spun ca orice boala psihica este o boala a sufletului.
Se trateaza aici de un suflet incarcat cu pacate, si nemarturisite.
Prin asiduua spovedanie si cuminecare, aceste boli se pare ca se vindeca.

depresia este considerata o boala psihica, si inc auna destul d egrava, individul cind plange, cind rade, depinde, insa starea generala este aceea de apatie, lipsa de energie, in general pesimism, apoi este lipsa somnului. Cauzele sint in general probleme mai mari decit individul respectiv putea duce la ora respectiva; o persoana suferinda de depresiune, nu vede iesirea dintr-un labirint.

Exista cure ajutatoare medicale, ce apoi ar trebui continuate cu curarera sufletului, motiv pentru care persoana este in suferinta.

Si boala fizica este tot de la suflet.
Aceasta depresie se afla si ea pe grade si in tot cazul nu este un moft,asa cum afirma cineva mai sus,ci ceva extrem de luat in serios,mai ales daca se agraveaza.
Se trateaza cu terapie la psiholog,iar la gradele avansate e nevoie si de psihiatru,tratament medicamentos.

Intai ar trebui lamurit ce este boala psihica.

Eu cred ca este fie o forma de autism, cel bolnav avand o constiinta a propriei persoane insuficient dezvoltata, fie o forma de paranoia, adica de intelegere falsa a realitatii.

Din insuficienta constiintei propriei persoane decurge si lipsa de comunicare cu lumea exterioara. Ajutorul pentru o astfel de persoana nu prea exista sau daca exista numai Dumnezeu il stie.

La paranoia intra toate maniile pe care omul si le poate constientiza, cu ajutorul celorlalti si sa scape de ele.

Exista foarte multe feluri de boli psihice:

FOBIA SOCIALA

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]
1. Fobia de a privi. Persoanale care sufera de aceasta forma de fobie au impresia ca ceilalti ii privesc insistent si acest lucru le provoaca teama. Daca in mijlocul unei conversatii persoana face o remarca si ceilalti o privesc insistent, acesta se simte stanjenita si inceteaza sa mai vorbeasca. Poate evolua prin neparticiparea la conversatie. In forme mai evoluate, acesta se ascunde prin colturi sau in spatele unui ziar. Consecinta fobiei de a privii este teama de a vorbii in public.

2. Teama legata de faptul ca ceilalti isi vor da seama ca individul este nervos. De regula aceata fobie are un continut precis, pentru ca subiectul isi exteriorizeaza teama prin manifestari neurofiziologice, cum ar fi tremorul mainilor sau al vocii, paloare sau roseata, etc. De obicei persoanale cu acest tip de fobie incep sa evite situatiile in care se pot produce aceste reactii pentru ca ceilalti sa nu le observe.

3. Teama ca subiectul va fi "prins" intr-o relatie apropiata. Persoanele cu acest tip de fobie de obicei isi spun ca "nu doresc sa imi asum vreo responsabilitate", "vreau sa fiu inca liber", "nu ma simt inca pregatit", "daca ma angajez intr-o relatie nu o sa mai pot face ce imi doresc", etc.

4. Fobia de a fi "descoperit". Persoana cu acest tip de fobie se teme de faptul ca ceilalti isi vor da seama de felul in care este cu adevarat si astfel va fi respinsa. Unele persoana nici macar nu constinetizeaza acele particularitati care i-ar deteremina pe ceilalti sa nu o agreeze. La altele persoane aceste trasaturi sunt clare (ei vor descoperi ca sunt plictisitor, rau, etc). Subiectii cu acest tip de fobie vor evita contactele sociale si se vor retrage cat mai mult.

5. Fobia de sentimente negative. Cel mai freceventa intalnita este teama de furie sau critica. Subiectul se teme sa isi exprime astel de sentimente pentru ca se gandeste ca si ceilalti ar putea face la fel.

6. Fobia se singuratate, teama de a intreprinde o actiune singur. Aceasta fobie este asociata frecvent cu tendinta de izolare si cu dispozitia depresiva. Chiar daca e un lucru minor pe care ar putea sa il faca singur, subiectul prefera un partener cu care sa realizeze actiunea, si daca cineva nu se arata dispus sa faca asta, prefera sa lase lucrurile deoparte si astfel starea depresiva se accentueaza.

7. Fobia de a nu putea comunica cu ceilalti.

a) Fobia ca ceilalti nu il agreaza. Acesta este tipul de fobie cu caracterul cel mai distructiv si din pacate si cel mai des intalnita in relatiile interpersonale. Daca simte si cel mai mic indiciu ca ceilalti nu l-ar agrea, justificat sau nu, subiectul se gandeste "am facut ceva rau", "e ceva in neregula cu mine", "nu sunt bun de nimic", etc. Si pentru a schimba atitudinea pe care crede ca o percepe de la ceilalti subiectul se va stradui din rasputeri sa fie o persoana draguta si amabila. Subiectul nu va lupta pentru drepturile sale de dragul concesiilor si ajunge in cele din urma chiar sa renunte la demnitatea sa si sa se lase pur si simplu "calcat in picioare" doar de dragul de a fi pe plac celorlalti



1. Fobia de a privi. Persoanale care sufera de aceasta forma de fobie au impresia ca ceilalti ii privesc insistent si acest lucru le provoaca teama. Daca in mijlocul unei conversatii persoana face o remarca si ceilalti o privesc insistent, acesta se simte stanjenita si inceteaza sa mai vorbeasca. Poate evolua prin neparticiparea la conversatie. In forme mai evoluate, acesta se ascunde prin colturi sau in spatele unui ziar. Consecinta fobiei de a privii este teama de a vorbii in public.

2. Teama legata de faptul ca ceilalti isi vor da seama ca individul este nervos. De regula aceata fobie are un continut precis, pentru ca subiectul isi exteriorizeaza teama prin manifestari neurofiziologice, cum ar fi tremorul mainilor sau al vocii, paloare sau roseata, etc. De obicei persoanale cu acest tip de fobie incep sa evite situatiile in care se pot produce aceste reactii pentru ca ceilalti sa nu le observe.

3. Teama ca subiectul va fi "prins" intr-o relatie apropiata. Persoanele cu acest tip de fobie de obicei isi spun ca "nu doresc sa imi asum vreo responsabilitate", "vreau sa fiu inca liber", "nu ma simt inca pregatit", "daca ma angajez intr-o relatie nu o sa mai pot face ce imi doresc", etc.

4. Fobia de a fi "descoperit". Persoana cu acest tip de fobie se teme de faptul ca ceilalti isi vor da seama de felul in care este cu adevarat si astfel va fi respinsa. Unele persoana nici macar nu constinetizeaza acele particularitati care i-ar deteremina pe ceilalti sa nu o agreeze. La altele persoane aceste trasaturi sunt clare (ei vor descoperi ca sunt plictisitor, rau, etc). Subiectii cu acest tip de fobie vor evita contactele sociale si se vor retrage cat mai mult.

5. Fobia de sentimente negative. Cel mai freceventa intalnita este teama de furie sau critica. Subiectul se teme sa isi exprime astel de sentimente pentru ca se gandeste ca si ceilalti ar putea face la fel.

6. Fobia se singuratate, teama de a intreprinde o actiune singur. Aceasta fobie este asociata frecvent cu tendinta de izolare si cu dispozitia depresiva. Chiar daca e un lucru minor pe care ar putea sa il faca singur, subiectul prefera un partener cu care sa realizeze actiunea, si daca cineva nu se arata dispus sa faca asta, prefera sa lase lucrurile deoparte si astfel starea depresiva se accentueaza.

7. Fobia de a nu putea comunica cu ceilalti.

a) Fobia ca ceilalti nu il agreaza. Acesta este tipul de fobie cu caracterul cel mai distructiv si din pacate si cel mai des intalnita in relatiile interpersonale. Daca simte si cel mai mic indiciu ca ceilalti nu l-ar agrea, justificat sau nu, subiectul se gandeste "am facut ceva rau", "e ceva in neregula cu mine", "nu sunt bun de nimic", etc. Si pentru a schimba atitudinea pe care crede ca o percepe de la ceilalti subiectul se va stradui din rasputeri sa fie o persoana draguta si amabila. Subiectul nu va lupta pentru drepturile sale de dragul concesiilor si ajunge in cele din urma chiar sa renunte la demnitatea sa si sa se lase pur si simplu "calcat in picioare" doar de dragul de a fi pe plac celorlalti se judeca mult mai aspru decat o face cei din jurul sau si isi fac griji ca in orice moment ar putea face un lucru pe care ceilalti l-ar putea considera nepotrivit. Astfel de persoane vor deveni tot mai inhibate in prezenta celorlalti, isi va anihila orice spirit de spontaneitate, transformandu-se intr-un individ plat si plicticos.

c) Fobia de a fi respins.Subiectii cu acest gen de fobie sunt foarte sensibili si atenti la reactiile celor din jurul sau. Ei interpreteaza cel mai mic semn de dezaprobare din partea altei persoane ca pe un indiciu al respingerii, ceea ce reprezinta o adevarata catastrofa pentru ei. De multe ori se intampla ca subiectul sa atribuie unei remarci "

ARAHNOFOBIA - FRICA DE PAIANJENI

[COLOR=#0000ff]pagina urmatoare...[/COLOR]
Arahnofobia este denumirea stiintifica a fricii de paianjeni. Este cea mai comuna fobie de vietuitoare pentru care pentru multe persoane are efecte mai mult sau mai putin intense.

Diferiti oameni sufera in mod diferit - fapt care nu poate fi inteles ca o reactie rationala de catre cei care nu sufera de fobii.

Persoana in cauza reactioneaza intens la cel mai mic semn al fobiei cauzate de animal.
Fobiile pot fi cauzate de multe animale, insa paianjenii sunt cauza cea mai des intalnita. Fobiile nu au legatura cu persoanele mai fricoase sau cu cele cu un IQ sub medie. Persoanele care sufera o forma mai serioasa nu pot intra intr-o camera inainte ca o alta persoana sa verifice spatiul de paianjeni.

Frica de paianjeni are o istorie indepartata, incepand cu primii ani ai erei noastre, cand zone din Abissiania au fost abandonate din cauza unei "ciumi a paianjenilor".

In cazul oamenilor primitivi, frica de paianjeni nu este intalnita regulat. In timp ce africanii au in general o frica de paianjeni mari, in cazul indienilor amazonieni, aceasta fobie nu se intalneste. Indienii Piaroa chiar mananca paianjenii mai mari, considerandu-i o delicatesa.

Ei nu sunt singurii care apreciaza astfel de placeri gastronomice. In decursul istoriei europene sunt dovezi care atesta ca diferiti indivizi iubeau aceste vietati intr-atat incat se delectau si cu gustarea lor. Autorul francez Reaumur povesteste de o tanara care manca totii paainjenii pe care ii gasea. Exista si dovezi scrise care sugereaza ca o femeile Maria Schurrman a fost foarte atasata de ei, motivannd ca zodia sub care se nascuse ar putea fi o explicatie a obiceiului ei. Mai mult femeile aveau astfel de gusturi epicureane. W. S. Bristowe, autorul cartii "Lumea paianjenilor" declara ca a incercat sa manance o tarantula gatita, insa a fost surprins de o doamna Jennifer Walker care l-a asigurat ca paianjenii comuni din Anglia sunt foarte gustosi in stare proaspata. Ea a mancat unul dupa ce i-a fost refuzata sugestia, apoi el s-a supus uzantei.

Paul Hillyard spune ca in 1950, cand 18.000 de copii au fost intrebati care este animalul pe care il plac cel mai putin, paianjenii au iesit pe locul 2, cu 10%, dupa serpi.
In 1988 primul loc a fost luat de "sobolani", paianjenii ramanand pe acelasi loc 2.

Cercetatorii au identificat 3 componente ale fobiei:
-experienta fricii
-reactii fiziologice (transpiratie, ritm cardiac)
-reactii motorii (imobilizare sau fuga)
Exista o acceptare generala a teoriei conform careia fobiile pot fi influentate si de factorii ereditari.

Tratamentul cel mai des folosit in acesta avesiune este cel comportamental. Acesta implica un amestec de educatie si experienta, cei mai multi arahnofobi (majoritatea oamenilor) au putine cunostinte legate de paianjeni, invatarea ajutand suferindul sa-si foloseasca propria gandire pentru a cotraataca emotivitatea crescuta.Familiarizarea sau experienta au un efect similar, dand oamenilor oportunitatea sa castige dovezi perceptuale ale paianjenilor ca fiind inofensivi.

Arahnofobia (frica de paianjeni) numara cele mai multe victime in randul femeilor (peste 50%), dar nu-i iarta nici pe barbati (10%).
Nu conteaza ca este vorba despre un paianjen minuscul sau despre unul urias, prezenta lor ii face pe arahnofobi panicati, ii ia ameteala si nu mai pot respira.


Arahnofobia este denumirea stiintifica a fricii de paianjeni. Este cea mai comuna fobie de vietuitoare pentru care pentru multe persoane are efecte mai mult sau mai putin intense.

Diferiti oameni sufera in mod diferit - fapt care nu poate fi inteles ca o reactie rationala de catre cei care nu sufera de fobii.

Persoana in cauza reactioneaza intens la cel mai mic semn al fobiei cauzate de animal.
Fobiile pot fi cauzate de multe animale, insa paianjenii sunt cauza cea mai des intalnita. Fobiile nu au legatura cu persoanele mai fricoase sau cu cele cu un IQ sub medie. Persoanele care sufera o forma mai serioasa nu pot intra intr-o camera inainte ca o alta persoana sa verifice spatiul de paianjeni.

Frica de paianjeni are o istorie indepartata, incepand cu primii ani ai erei noastre, cand zone din Abissiania au fost abandonate din cauza unei "ciumi a paianjenilor".

In cazul oamenilor primitivi, frica de paianjeni nu este intalnita regulat. In timp ce africanii au in general o frica de paianjeni mari, in cazul indienilor amazonieni, aceasta fobie nu se intalneste. Indienii Piaroa chiar mananca paianjenii mai mari, considerandu-i o delicatesa.

Ei nu sunt singurii care apreciaza astfel de placeri gastronomice. In decursul istoriei europene sunt dovezi care atesta ca diferiti indivizi iubeau aceste vietati intr-atat incat se delectau si cu gustarea lor. Autorul francez Reaumur povesteste de o tanara care manca totii paainjenii pe care ii gasea. Exista si dovezi scrise care sugereaza ca o femeile Maria Schurrman a fost foarte atasata de ei, motivannd ca [COLOR=#3366cc]zodia[/COLOR] sub care se nascuse ar putea fi o explicatie a obiceiului ei. Mai mult femeile aveau astfel de gusturi epicureane. W. S. Bristowe, autorul cartii "Lumea paianjenilor" declara ca a incercat sa manance o tarantula gatita, insa a fost surprins de o doamna Jennifer Walker care l-a asigurat ca paianjenii comuni din Anglia sunt foarte gustosi in stare proaspata. Ea a mancat unul dupa ce i-a fost refuzata sugestia, apoi el s-a supus uzantei.

Paul Hillyard spune ca in 1950, cand 18.000 de copii au fost intrebati care este animalul pe care il plac cel mai putin, paianjenii au iesit pe locul 2, cu 10%, dupa serpi.
In 1988 primul loc a fost luat de "sobolani", paianjenii ramanand pe acelasi loc 2.

Cercetatorii au identificat 3 componente ale fobiei:
-experienta fricii
-reactii fiziologice (transpiratie, ritm cardiac)
-reactii motorii (imobilizare sau fuga)
Exista o acceptare generala a teoriei conform careia fobiile pot fi influentate si de factorii ereditari.

Tratamentul cel mai des folosit in acesta avesiune este cel comportamental. Acesta implica un amestec de educatie si experienta, cei mai multi arahnofobi (majoritatea oamenilor) au putine cunostinte legate de paianjeni, invatarea ajutand suferindul sa-si foloseasca propria gandire pentru a cotraataca emotivitatea crescuta.Familiarizarea sau experienta au un efect similar, dand oamenilor oportunitatea sa castige dovezi perceptuale ale paianjenilor ca fiind inofensivi.

Arahnofobia (frica de paianjeni) numara cele mai multe victime in randul femeilor (peste 50%), dar nu-i iarta nici pe barbati (10%).
Nu conteaza ca este vorba despre un paianjen minuscul sau despre unul urias, prezenta lor ii face pe arahnofobi panicati, ii ia ameteala si nu mai pot respira.

AGORAFOBIA


Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta.

Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul.
Agorafobia este definita ca frica de spatii deschise dar ea se extinde, de fapt, asupra oricarui loc din afara casei sau a zonei pe care o persoana il considera sigur : mijloace de transport in comun, piete, magazine mari si aglomerate, poduri, in general orice loc din care persoana ar avea dificultati sa iasa daca ceva rau s-ar intampla . Acest ceva rau imbraca sensuri diferite. Pentru o persoana care face atacuri de panica, ceva rau inseamna "O sa fac un atac de panica !" si, adesea, tulburarea de panica netratata se complica cu agorafobie. Pentru altcineva poate sa existe teama ca in cazul unui accident sau incendiu nu poate sa paraseasca locul respectiv. Suferinzii de agorafobie evita sa mearga in locurile mentionate anterior sau merg doar insotiti.

Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.

De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat.

De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta.

Netratata, [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] poate sa evolueze pana acolo incat individul sa nu mai plece in concediu, in alt oras sau chiar, in cazurile mai grave, la cateva strazi departare de casa de teama sa nu i se faca rau. Cu timpul aceste persone se izoleaza in casa si nu mai vor sa iasa de frica sa nu le fie rau. Ajung sa depinda astfel de rude, de familie care trebuie sa le faca cumparaturile deoarece acesti oameni prefera sa ramana flamanzi decat sa-si paraseasca domiciliul pentru o ora sau doua.


Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta.

Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul.
Agorafobia este definita ca frica de spatii deschise dar ea se extinde, de fapt, asupra oricarui loc din afara casei sau a zonei pe care o persoana il considera sigur : mijloace de transport in comun, piete, magazine mari si aglomerate, poduri, in general orice loc din care persoana ar avea dificultati sa iasa daca ceva rau s-ar intampla . Acest ceva rau imbraca sensuri diferite. Pentru o persoana care face atacuri de panica, ceva rau inseamna "O sa fac un atac de panica !" si, adesea, tulburarea de panica netratata se complica cu agorafobie. Pentru altcineva poate sa existe teama ca in cazul unui accident sau incendiu nu poate sa paraseasca locul respectiv. Suferinzii de agorafobie evita sa mearga in locurile mentionate anterior sau merg doar insotiti.

Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.

De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat.

De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta.

Netratata, [COLOR=#0000ff]boala[/COLOR] poate sa evolueze pana acolo incat individul sa nu mai plece in concediu, in alt oras sau chiar, in cazurile mai grave, la cateva strazi departare de casa de teama sa nu i se faca rau. Cu timpul aceste persone se izoleaza in casa si nu mai vor sa iasa de frica sa nu le fie rau. Ajung sa depinda astfel de rude, de familie care trebuie sa le faca cumparaturile deoarece acesti oameni prefera sa ramana flamanzi decat sa-si paraseasca domiciliul pentru o ora sau doua.

ATITUDINI NEGATIVE CARE ATRAG ESECUL

[COLOR=#810081]pagina urmatoare...[/COLOR]
Distorsiunile cognitive sau gandurile negre de genul celor de mai jos pot fi cauza esecului:

1. Tendinta spre perfectionism sau gandirea in alb sau negru
- este tendinta prin care individul isi fixeaza standarde, exigente si scopuri excesiv de inalte, nerationale.
Exemple: "Daca nu pot ajunge la o rezolvare perfecta a problemei, mai bine renunt!", " Toti oamenii trebuie sa ma laude, sa-mi remarce calitatile". " Ma enervez foarte tare daca cineva nu-mi arata respectul cuvenit". " O fata frumoasa va fi admirata de toti, fara exceptie ".
O persoana care gandeste in alb sau negru apreciaza lucrurile numai dupa principiul "totul sau nimic". Orice lucru este ori bun in totalitate sau absolut rau. Activitatea de rezolvare a problemelor trebuie sa se realizeze la un nivel inalt, altfel nu merita osteneala. Acest tip de gandire este foarte neproductiv, deoarece te obliga sa urmaresti obiective nerealiste. O problema nu intotdeauna poate fi rezolvata perfect dupa una sau doua incercari. Va ramane intotdeauna ceva care poate fi imbunatatit.

2. Concentrarea negativa
- consta in acordarea unei atentii exagerate aspectelor negative, permitandu-le sa le intunece pe celelalte.
Exemplu: " Daca nu am reusit la acest examen, inseamna ca sunt un ratat".
"Pentru ca Dan nu mi-a imprumutat banii pe care i i-am cerut, nu-l mai consider prietenul meu."

3. Minimalizarea succeselor
Exemplu: "Cand cineva imi face un compliment, consider ca rade de mine." "Am reusit la acest examen si ce-i cu asta?"
Rezolvarea unei probleme inseamna ca persoana respectiva a reusit sa exercite un control asupra vietii sale. Rezolvarea unei situatii este o realizare care merita recompensata.

4. Fenomenul transformarii albului in negru.
Aceasta se manifesta atunci cand fapte neutre sau chiar pozitive sunt folosite pentru a trage concluzii negative. Astfel, de multe ori se interpreteaza ca ostile actiunile unei persoane care este timida sau stanjenita. Exemplu: "Imi vorbeste frumos, deci vrea ceva de la mine." "Nu m-a salutat pentru ca are ceva cu mine "

5. Predictii pesimiste asupra viitorului
Persoanele care gandesc negativ vor emite predictii care se vor referi la rezultate negative. In plus vor avea tendinta sa le considere drept fapte implinite.
Exemplu: "Sunt convinsa ca intalnirea cu seful meu nu va decurge bine". "Cred ca nu voi lua examenul de carnet de sofer luni ".

6. Comportamentul "Trebuie"
- ne obliga sa actionam ca si cand un sef imaginar ne-ar presa sa obtinem tot timpul numai rezultate performante.
Exemple: "Trebuie sa ajung director." "Trebuie sa-mi arat forta muschilor."

7. Etichetarea
- ne determina sa criticam persoana si nu comportamentul. Adevarul este ca toti oamenii gresesc, dar asta nu-i impiedica sa fie persoane valoroase.
Exemplu: " Seful meu este un om de nimic pentru ca nu mi-a raspuns la salut"

8. Considerarea lucrurilor din punct de vedere personal.
Exemplu:" Unui individ i se respinge o cerere adresata unei autoritati. El considera ca cei care i-au respins cererea au ceva personal cu el."

9. Judecata afectiva
- apreciaza ca propriile emotii negative reflecta modul in care lucrurile stau cu adevarat.
Exemplu: "Simt ca Andreea imi vrea raul."

10. Suprageneralizarea.
Subiectul considera ca un [COLOR=#0000ff]eveniment[/COLOR] negativ singular se va produce la nesfarsit.



Distorsiunile cognitive sau gandurile negre de genul celor de mai jos pot fi cauza esecului:

1. Tendinta spre perfectionism sau gandirea in alb sau negru
- este tendinta prin care individul isi fixeaza standarde, exigente si scopuri excesiv de inalte, nerationale.
Exemple: "Daca nu pot ajunge la o rezolvare perfecta a problemei, mai bine renunt!", " Toti oamenii trebuie sa ma laude, sa-mi remarce calitatile". " Ma enervez foarte tare daca cineva nu-mi arata respectul cuvenit". " O fata [COLOR=#3366cc]frumoasa[/COLOR] va fi admirata de toti, fara exceptie ".
O persoana care gandeste in alb sau negru apreciaza lucrurile numai dupa principiul "totul sau nimic". Orice lucru este ori bun in totalitate sau absolut rau. Activitatea de rezolvare a problemelor trebuie sa se realizeze la un nivel inalt, altfel nu merita osteneala. Acest tip de gandire este foarte neproductiv, deoarece te obliga sa urmaresti obiective nerealiste. O problema nu intotdeauna poate fi rezolvata perfect dupa una sau doua incercari. Va ramane intotdeauna ceva care poate fi imbunatatit.

2. Concentrarea negativa
- consta in acordarea unei atentii exagerate aspectelor negative, permitandu-le sa le intunece pe celelalte.
Exemplu: " Daca nu am reusit la acest examen, inseamna ca sunt un ratat".
"Pentru ca Dan nu mi-a imprumutat banii pe care i i-am cerut, nu-l mai consider prietenul meu."

3. Minimalizarea succeselor
Exemplu: "Cand cineva imi face un compliment, consider ca rade de mine." "Am reusit la acest examen si ce-i cu asta?"
Rezolvarea unei probleme inseamna ca persoana respectiva a reusit sa exercite un control asupra vietii sale. Rezolvarea unei situatii este o realizare care merita recompensata.

4. Fenomenul transformarii albului in negru.
Aceasta se manifesta atunci cand fapte neutre sau chiar pozitive sunt folosite pentru a trage concluzii negative. Astfel, de multe ori se interpreteaza ca ostile actiunile unei persoane care este timida sau stanjenita. Exemplu: "Imi vorbeste frumos, deci vrea ceva de la mine." "Nu m-a salutat pentru ca are ceva cu mine "

5. Predictii pesimiste asupra viitorului
Persoanele care gandesc negativ vor emite predictii care se vor referi la rezultate negative. In plus vor avea tendinta sa le considere drept fapte implinite.
Exemplu: "Sunt convinsa ca intalnirea cu seful meu nu va decurge bine". "Cred ca nu voi lua examenul de carnet de sofer luni ".

6. Comportamentul "Trebuie"
- ne obliga sa actionam ca si cand un sef imaginar ne-ar presa sa obtinem tot timpul numai rezultate performante.
Exemple: "Trebuie sa ajung director." "Trebuie sa-mi arat forta muschilor."

7. Etichetarea
- ne determina sa criticam persoana si nu comportamentul. Adevarul este ca toti oamenii gresesc, dar asta nu-i impiedica sa fie persoane valoroase.
Exemplu: " Seful meu este un om de nimic pentru ca nu mi-a raspuns la salut"

8. Considerarea lucrurilor din punct de vedere personal.
Exemplu:" Unui individ i se respinge o cerere adresata unei autoritati. El considera ca cei care i-au respins cererea au ceva personal cu el."

9. Judecata afectiva
- apreciaza ca propriile emotii negative reflecta modul in care lucrurile stau cu adevarat.
Exemplu: "Simt ca Andreea imi vrea raul."

10. Suprageneralizarea.
Subiectul considera ca un [COLOR=#0000ff]eveniment[/COLOR] negativ singular se va produce la nesfarsit.

Exemplu:

"Daca XXXX m-a parasit pentru alta/ altul, inseamna ca nu ma voi marita/ insura niciodata."