NU CATEGORIC NU ceea ce poti face tu este doar sa vb cu duhovnicul despre pacatele comune si sa il rogi pe el sa aduca vb despre el in spovedania sotului tau, e bine ca te gandsti si la el, poate el nici nu stie ca anumite lucurir, gesturi, sunt pacate. de aceea nu e bine sa ii spui tu nimic sotului ci sa vb cu parintele duhovnic si sa il lasi pe el sa actioneze. cu drgaoste jenica

Crina, orice iti vom spune noi atat timp cat nu vrei vrea sa accepti ca a face dragoste (SEX) fara cununie este curvie, sunt convins ca nu vei tine cont de sfaturile primite. Te intreb sincer constinetizezi ca este pacat? Daca nu, nu are rost aceasta discutie. Ea nu reprezinta decat o justificare a pacatului tau. Daca vrei intr-adevar ajutor atunci mergi spovedeste-te si tine cont de sfaturile primite.

Inainte de caderea in pacat cei doi (Adam si Eva) "locuiau" tainic unul in celalalt. Caderea in pacat aduce si separatia. Adam nu se mai descopera in Eva si invers. As indrazni sa spun ca celalalt devine "un altul", nu mai este o alta sine. Rolul Casatoriei este sa duca prin Biserica spre unitatea dintru inceput.
Este necesar sa facem cateva precizari: chiar daca cei doi devin un "singur trup", nu inseamna ca unul a disparut in celalalt sau ca cei doi au alcatuit o noua fiinta. Este ceva asemanator cu unirea noastra cu Dumnezeu, nu dispare nimeni in unire. Asta inseamna ca fiecare va raspunde de propriile fapte, ceea ce poate face ca unul sa ajunga in rai, altul in iad in cazul in care nu au trait ca avand un "singur trup".
Inteleasa numai in modul in care evreii o intelegeau - drept institutie care perpetua specia - casatoria ar fi limitata doar la viata de aici, asa cum, de altfel, le-a spus-o Mantuitorul; inteleasa insa drept comuniune dupa modelul comuniunii dintre Hristos si Biserica, ea va avea consecinte eterne. Dat fiind ca se intemeiaza pe iubire si pe daruire prin iubire (nu prin contract, ca in lumea veche), casatoria nu este fara consecinte in viata de dincolo pentru ca nu este lipsit de consecinte eterne faptul ca am dovedit sau nu iubire totala si irevocabila fata de cel alaturi de care am primit binecuvantarea Bisericii. Nu va ramane fara consecinte eterne starea in care angajarii celuilalt fata de mine i-a corespuns sau nu iubirea mea adevarata si invers, daca iubirii mele adevarate celalalt i-a raspuns cu o iubire egala.

Iti raspund sincer: constientizez ca traiesc in pacat, sau m bine-zis c-am trait in pacat cat am fost casatorita,ptr ca n-am avut oficiata decat o logodna religioasa si preotul m-a lamurit ca oricum a fost un pacat cununia civila fara o cununie religioasa p care n-am m apucat s-o fac...din motive p care le-am postat p alt topic-unde mi-ar placea, daca vrei, sa-mi raspunzi si-acolo, ptr ca acolo mi-am spus eu :rolleyes:of-ul.deci, sincer, constientizez si accept ce spui tu. Intrebarea mea de-aici insa, era, cred, legata cumva d topicul prezent, adica incercam sa-nteleg ce inseamna, ce presupune, de fapt juramantul acela cu 'pana cand moartea va va desparti', daca acest juramant presupune ca cei doi vor fi -cum spune topicul- 'impreuna pentru totdeauna' sau nu. daca moartea ii desparte pe cei doi ori nu,daca ei vor fi impreuna in Imparatia Cerurilor intr-un fel aparte, sau acolo suntem cu totii impreuna fara sa m fim 'perechi', 'soti' etc. Adica ramanem 'soti', apartinem si dupa moarte unul altuia, sau nu, de vreme ce juramantul vizeaza doar perioada de pana-n momentul mortii. ce consecinte are acest juramant in viata de apoi? ma bucur sa vad deja c-am primit lamuriri. Asta incercam sa pricep cu privire la sensul cununiei, imi pare rau daca m-am facut inteleasa gresit...:(