avortul/pruncuciderea
 

Cred că aceasta este o formă de manifestare a deznădejdii, păcat împotriva Duhului Sfânt, și suprema dovadă de NEIUBIRE.

Din pacate unele mame si tati cred ca fac un lucru bun ca nu aduc pe lume un copil care sa se chinuie si chiar considera ca e un sacrificiu necesar pentru supravietuirea si bunastarea celorlalti copii pe care-i mai au.
Sunt multi parinti de fete (dar si de baieti) care le indeamna sa faca avort daca raman insarcinate prea devreme si mai ales necasatorite, pentru ca nu-si pot asuma responsabilitatea cresterii inca unui copil.
Vizavi de asta am si eu o curiozitate : lumea in popor spune ca e mai mare pacat sa avortezi primul copil pe care-l zamislesti, decat pe urmatorii (adica dupa ce ai nascut unul sau mai multi); oare de ce? Sau e doar o presupunere bazata partial pe considerente medicale si partial pe considerente morale? Adevarul e ca suferinta si vinovatia e mult mai mare in cazul femeilor care nu au copii decat al celor care au deja; ba chiar sunt femei care sustin ca mustrarile de constiinta au scazut invers proportional cu inmultirea pacatelor. Dar poate asta e valabil pentru orice pacat...

Multi incercam sa stabilim o asa zisa ierarhie a pacatelor si a virtutilor in functie de pacatele si virtutile celorlalti. Cred ca ne amagim astfel.

Cel mai josnic pacat este cel pe care noi il avem, pe care nu il spovedim, sau pe care, desi il spovedim, il repetam. Fiecare pacat se arata a fi josnic pentru ca ne indeparteaza de Dumnezeu si de semeni. Prin fiecare pacat injosim firea si demnitatea umane, insusi Chipul lui Dumnezeu sadit in noi.

Cea mai mare virtute este cea pe care nu o avem. Cea (cele) spre care trebuie sa ne ostenim sa o (le) dobandim.

Insa fara harul lui Dumnezeu nu ne putem lepada nici de pacate si nici dobandi virtutile.

Nu ne ajuta cu nimic pentru mantuire sa cunoastem care este cel mai mare pacat. Pierdem raiul si prin savarsirea unor fapte pe care noi le consideram a fi pacate mici. Uitam ca nimic nu trebuie sa ne desparta de Hristos.

Nici cunoasterea celei mai mari virtuti nu ne face placuti lui Dumnezeu. Trairea conform poruncilor Sale aduce asemanarea cu El, nu simpla lor cunoastere.

Legat de pacat, un parinte spunea ca cel mai potrivit moment din care iti poti incepe lucrarea pentru mantuire este "Acum", clipa prezenta.

Asa mi-a zis si mama. Oricum, din cate am inteles eu, daca faci avort de la prima sarcina sunt sanse foarte mari sa nu mai poti face copii dupa. Asa ca se pastreaza primul copil, ca nu cumva sa ramana fara. Oricum in general de la avort ai sanse foarte mari sa devii sterila.

smerenie vs. sinceritate
 

Ce valoare are smerenia sau iertarea (scuza) daca nu e sincera?
Imi foloseste la ceva, mie sau celuilalt, daca imi cer iertare de ochii lumii dar eu in sinea mea nu-l iert? Dumnezeu nu vede ce e de fapt in inima mea? ??

din punctul meu de vedere cel mai mare pacat pe care-l poate savarsi un om este crima, luarea vietii unui alt om iar cea mai mare virtute este sacrificiul pentru ceilalti, renuntarea la sine pentru binele celorlalti.

Oare unde scrie sa ne sacrificam pentru ceilalti? Trebuie sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, dar oare in ce masura trebuie/ este bine sa ne sacrificam pentru ceilalti?

Ok, in familie, ne "sacrificam" pentru copii - dar poate aici termenul este gresit folosit... Normal ca trebuie sa-i crestem, daca i-am facut... Si sa-i iubim!

De fapt problema mea ref la aceasta virtute este ca poti sa dai peste o persoana mai nesimtita care sa iti ceara sa te sacrifici pentru ea, profitand de tine.... In acest caz care ar fi virtutea? Doar nu trebuie sa fim prosti...

Iar daca ne "sacrificam" de buna voie... cred ca ar trebui dezvoltata putin ideea... este vorba de sacrificiu intr-o situatie limita sau in viata de zi cu zi? Sa nu cadem intr-o capcana...

oare mantuitorul Iisus nu s-a sacrificat pentru noi?
Vrei un exemplu concret de sacrificiu pe care eu il consider virtute?
Ingrijirea pe termen foarte lung a unui bolnav paralizat spre exemplu in loc de a-l interna intr-un spital; a-ti lua doua job-uri in acelasi timp pentru a-ti putea creste copiii in conditii civilizate; renuntarea la achizitia de bunuri nefolositoare pentru a face mai multa milostenie celor nevoiasi, sacrificarea timpului liber pentru a-l petrece cu copiii de la un camin de copii orfani sau cu batranii de la un azil. La acest gen de sacrificii ma refeream. Din viatza de zi cu zi nu vorbeam de situatii limita.

Nu sunt oare cuvintele Domnului nostru: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie"? Ce-ar mai fi de dezvoltat?
Iar de scris, scrie asta în Marcu 8, 34.