interesant termen feedback.... daca era pusa intrebarea asta vreunui calugar mai batran, cred ca statea putin pe ganduri privitor la raspuns... cred ca sunt multi si aici pe forum care nu stiu ce inseamna acest cuvant.. de ce incercati sa faceti relatia cu Dumnezeu atat de formala??? rugati-va cu credinta, cu cuvinte simple, cu nadejde!! nu cred ca este vreun user pe forum care sa dea un raspuns complet si plauzibil... nu trebuie sa ne rugam doar pentru a primi un raspuns de la Dumnezeu.... acesta nu o sa apara niciodata!!! si nu trebuie sa ne rugam numai pentru mantuire!!! Mantuitorul s-a rugat si pentru mancare, si pentru vinul atat de ravnit la nunta descrisa in evanghelie.... sa ne rugam si pentru sanatate, pentru alte persoane, lucru mult mai important decat mantuirea noastra.... pana si ruga pentru bani are un rost, pana si preotii se roaga pentru sporul casei, pentru reusita la examene, atat timp cat ne rugam cu iubire, cu nadejde si cu bunatate in suflet, rugaciunea e bine primita!!! Doamne ajuta!!!

parere !
 

acolo unde Spiritul Absolut al Universului, loveste fara mila,are in acelasi timp atentia, si grija,sa dea si semnale,sub diverse forme si moduri, ale existentei Sale !!!
Toate incercarile,prin care trecem,in aceasta pasagera viata de o secunda,sunt menite spre fortifierea sufletului si apropierea de lumea nevazuta a Spiritului Absolut !
Cu cat Spiritul Absolut, si Marele Arhitect al Universului,ne da incercari mai rele si ne pune in fata munti mai inalti de trecut,cu atat, ne apreciaza si astfel ne deschide in fata dimenisuni evanescente,suprasensibile, si nebanuite de apropiere,fata de El !!!

Uitati-va la oamenii,fericiti, si care au reusit totul in viata...cat de seci,si fara orizont sunt !!!

Minunat spus dar cred ca s-a strecurat o eroare. Ce poate fi mai important daca nu mantuirea? Cum poate fi altceva mai important decat mantuirea noastra? Ce sens mai au toate celelalte realizari pentru care ne rugam, daca scapam mantuirea din vedere? Si-asa, chiar daca o avem ca si obiectiv, sufletul nostru trebuie sa aiba rezerve serioase ca a dobandit-o deja, oricat s-ar stradui de mult in taierea voii, in milostenii, in smerenie...

Cat despre raspunsul lui Dumnezeu, fiecare il primeste
- mai ades daca nu-l cere
- daca nu-l cere pentru el
- daca staruie in rugaciunea curata
- daca nu face din dialogul cu Dumnezeu, un fel de mess, cu flecareli de tot soiul.

Pai principalul feedback ar trebui sa fie regretul care il simti in suflet. Acesta este un mare dar. Eu de exemplu, cu mintea sunt constient de multimea pacatelor mele,dar parca nu imi ajuta la nimic,parca nu simt nimic in mine . Doar cand ma gandesc la consecinta acelor fapte,sau ca as fi putut foarte usor face altfel, simt cu adevarat regret .
Cand reusesc sa exclam 'Ce fraier am fost !" si aproape sa pling de ciuda, inseamna ca am constientizat pacatul,si acesta e cel mai mare feedback,ca am inteles ca viata se putea trai si altfel.

Regret in suflet pt pacatele pe care le puteam evita simt si eu, dar din moment ce nu renunt complet la acel pacat banuiesc ca regretul nu e destul de mare.

Daca aveti copii ,puteti sta linistit ca pacatele d-voastra nu le vor mai face rau copiilor.
Aceste perceptii pre care le asteptati le puteti primi ,dar cineva imi spunea ca apar mai ales la inceptul perioadei de induhovnicire ,cand credinciosul are dinti de lapte.
Dupa ce Dumnezeu ne da mancare dulce pt.ca suntem copii ,mai tarziu trebuie sa ne invatam cu hrana tare.
Sa invatam sa vedem binecuvantarile lui Dumnezeu in viata de fiecare zi.

Valul lacrimilor de pocainta in rugaciune cred ca este cel mai minunat Dar oferit noua de Bunul Dumnezeu ca raspuns.

Copii nu am, insa de ce zici ca pacatele mele nu ii vor mai afecta si pe copiii mei ?

Acele perceptii, fie ele cat de mici, le astept de cam jumatate de an, timp in care imi schimbasem radical modul de viata. Insa in ultima vreme am slabit, lipsa perceptiilor pe care le asteptam m-a facut sa nu mai pot face totul aproape ''ca la carte'', rugaciunile mi se par mai lungi, ma opresc in mijlocul lor deznadajduit, si nu mai continui, am inceput sa sar peste Sf Maslu, sa nu ma mai gandesc tot timpul daca ce fac in momentul acela e placut lui Dumnezeu. Cred ca sunt la stadiul de dinti de lapte, poate perceptiile vin, insa sunt orbit si nu le vad, sau nu mai stiu ce sa cred, insa nu mai am puterea psihica sa fac lucrurile cum as vrea si stiu ca asa ele nu vor mai veni, insa e un cerc vicios deja.

Un parinte ne spunea ca procesul de pocainta implica trei parti: regretul pentru pacatul savarsit, spovedirea pacatului si hotararea de a nu-l repeta. Un alt parinte mi-a spus, ref la un pacat in care staruiam eu, ca raul este adanc inradacinat. Deci nu trebuie sa fii deznadajduit ca nu poti renunta inca la acel pacat, dar nici sa nu incetezi lupta impotriva lui: cu spovedanie, tinerea canonului primit si vointa ta de a te indrepta. Rugaciunile catre sfinti, primite ca si canon, fac minuni. Nu stiu exact cum, mie mi s-a intamplat in timp, dar daca staruiesti sa mergi pe drumul lui Dumnezeu vei reusi sa scapi de pacatul care te apasa. Evident sub indrumarea parintelui duhovnic.

Feedback-ul primit de mine de la Dummnezeu? Linistea, pacea, bucuria, sentimentul ca in afara de El nimic nu mai conteaza, sau nu este important, sentimentul ca te debarasezi treptat de frica, patimi, rautati si ca El te ocroteste.

Sfantul Ignatie Briancianinov ne invata cum sa ne rugam lui Dumnezeu:
In rugaciunea ta zi asa: "Doamne Iisuse Hristoase! Ajuta-mi, nu ma lasa pe mine cel ratacit sa petrec in pacatul meu; nu-mi ingadui sa-mi urmez voia mea, nu ingadui sa fiu pierdut de pacatele mele; ci milostiveste-Te spre zidirea Ta. Eu sunt neputincios, nu ma trece cu vederea! Catre Tine am scapat: nu ma parasi; vindeca sufletul meu, ca am gresit Tie. Inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc pe mine si nu am alta scapare, Domnul meu, afara de Tine. Doamne, mantuieste-ma dupa mare mila Ta. Sa se rusineze si sa se infrunteze cei ce se scoala asupra mea, cei ce cauta sufletul meu ca sa-l ia pe el (Ps. 39, 19)- Doamne, Tie toate iti sunt cu putinta si prin Tine slavim pe Dumnezeu-Tatal si pe Dumnezeu-Duhul Sfant in veci".
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...tra-97024.html

In viata oamenilor duhovnicesti (reali, din vremea noastra, nu ma refer la Sfinti) pe care ii admir, am vazut ca Dumnezeu raspunde sau pot sa zic rasplateste cu multe daruri, milostenia. Personal cred ca cei ce au suflet mare (ma refer la dorinta de a ajuta in orice fel, material sau moral) primesc multe binecuvantari de la Dumnezeu.