”Iubirea omenească” e doar o sintagmă ce vrea să descalifice modul limitat și limitant al omului de a participa la această taină care dă și celui mai nesimțitor ipostas uman șansa de a gusta o picătură din ce va fi Împărăția lui Dumnezeu.
De fapt iubirea nu se poate numi omenească, din moment ce însuși Domnul se identifică cu ea, însă omenesc e modul nostru de a ne raporta la ea, sau, altfel spus, de a ne împărtăși din ea.
Din experiența oamenilor care s-au învrednicit să cunoască iubirea în manifestările ei cele mai înalte, mă refer la sfinți, aflăm că nu putem iubi dacă nu suntem liberi: de patimi, de tentaculele ego-ului, de robia instinctelor, de ideologii și de foarte multe altele. Procesul de eliberare din închisoarea limitărilor de tot soiul se numește asceză sau post, fără de care iubirea nu se poate exprima în plenitudinea ei, fiindcă intră în conflict cu tot ce ne ține prizonieri în noi înșine, iar această luptă o resimțim ca suferință, durere și moarte.

Prin urmare, iubirea omenească e asemănătoare situației în care încerci să parfumezi cu cea mai rafinată esență din lume, un cadavru care înaintează spre putrefacție. Până nu stopezi procesul de descompunere, invesându-i sensul spre Înviere, parfumul neasemuit al iubirii nu are parte de biruință, chiar dacă aparențele sunt salvate pentru scurt timp de noblețea înmiresmării, precum un mort proaspăt îmbălsămat.

asa este. urmaresc sa ma curatz de mizerii, sa calc pe ego, sa transform totul in mine...dar sunt singura dintre noi doi care cauta asta. nu vreau sa scot in evidentza ceva la mine, doar spun ca avem poate aspiratzii diferite. eu iubesc natura, liturghiile, calatoriile, cartzile...lui ii place calculatorul, tutunul, filmele..nu stiu unde gresesc si ce sa mai fac si cata rabdare sa am. ma straduiesc mult de tot.

Daca uraste ipocrizia si te iubeste asa cum esti cu totul cu... "liturghiile" tale, e un om bun, iar tutunul se va "topi" cu voia lui Dumnezeu...

sa fiu ipocrita? nu stiu. asa ma vezi tu. se poate. dar este intr-adevar un om bun, dar prea comod si nu ii plac sacrificiile. in rest, doar am vrut sa intzeleg mai multe despre iubire pt ca am sentimentul ca o cunosc foarte putzin, uneori deloc. o sa ma straduiesc totusi sa dau mai mult.

Oops! Cred ca te-am pierdut pe drum... De unde le scoti? Eu la el ma refeream. Chiar daca ii place acum sa fumeze, daca te iubeste si are un caracter bun (nu ipocrit), pe parcurs Dumnezeu va indrepta lucrurile, din moment ce tu mergi regulat la Sf. Liturghie. Asta am vrut sa spun.

multum pt traducere. nu stiu de unde le scot. eram isteatza candva. sunt racita si probabil ca nici mintea nu imi mai merge. nu are un caracter ipocrit, zic eu, dar nu are aspiratie, nici sa se sacrifice pt cei din jur nu prea....intre noi e ceva caldutz...in fine, nu ma simt iubita, nu iubesc cum as vrea, si, in concluzie, mereu ma imbolnavesc, mareu ajung sa ma simt insingurata, mereu devin slaba, tot mai slaba...iar eu, mult timp am practicat diverse, ...orientale..cumva sunt in recuperare...poate nu stiu sa ma daruiesc. in fine, am vrut sa impartasitzi cu mine iubirea...

Noi putem cel mult sa-ti dam sfaturi. Pe care tu esti libera sa le urmezi sau nu. Din pacate, in ciuda a ceea ce crezi tu, se pare ca nu prea te incadrezi in "voia lui Dumnezeu". Ia seama ca esti in "alunecare libera" Timpul trece peste tine (sau peste voi, daca vrei), dar se pare ca inca nu ai primit binecuvantare de la Dumnezeu in fata Sf. Altar. Si-atunci de ce te miri ca nu vezi implinirea sufleteasca? Probabil te intrebi sincer cine esti tu, dar mai ales cine e omul de langa tine? Fara binecuvantarea lui Dumnezeu, omul de langa tine este "un strain", iar voi traiti asa cum lui Dumnezeu nu-I place. Nu mi-o lua in nume de rau. Candva am trait si eu astfel, dar, la fel ca si tine, mi-a ingaduit Dumnezeu o strafulgerare si l-am intrebat pe Parintele Cleopa ce sa fac... In doua saptamani dupa sfatul primit, eram deja casatoriti... Si am o mie de motive sa cred ca a fost o casatorie binecuvantata de Dumnezeu.
Daca tu nu esti sigura ca el este cel potrivit (si nici nu va putea fi vreodata, avand o personalitate profund rigida), dar te-ai obisnuit cu "caldut"-ul, roag-o pe Maicuta Domnului mai multe nopti la rand, in modul cel mai sincer cu putinta, sa te apropie sau sa te departeze de acest om, dupa cum crede ea cu folos duhovnicesc. Iar rezultatul va veni neintarziat.
Doamne-ajuta.

dragul meu suntem casatoritzi..e sotzul meu. la altar.

nu ma supar absolut deloc, orice mi-ai spune.el este sotzul meu, in fatza sf altar. doar ca este numai pt el, intelegi? nu cauta sa implineasca voia domnului, sa iubeasca, sa sacrifice, sa rada ori sa planga cu intreaga lui fiintza. si totul este caldutz. eu de multe ori am plecat si am revenit la el, pt ca este sotzul meu si sper ca dzeu in timp sa ne ajute...dar...

La o ieşire din sine împreună te-ai (v-aţi) gândit? Adică la copii?

P.S. Te rog nu mai scrie „dzeu”.