Important este chiar efortul in sine.

Aduce lumina in suflet chiar in momentul identificarii crampeielor de realitate ideale, asa cum sunt vazute prin proprii tai ochi.

Dumnezeu priveste lumea prin ochii fiecarei fiinte,
Ferestre deschise spre infinite curgeri de forme si timp.

Sunt convinsa ca ai dreptate...

Cand vreau liniste, ies din casa in mijlocul multimii, aici in Bucuresti. Si merg spunand o rugaciune adresata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sau ,,Tatal nostru'' sau alta de cate ori pot. Trec pe la doua-trei biserici cu sfinte moaste sau cu icoane facatoare de minuni. Ma rog si acolo. Si ma intorc acasa linistita. Dumnezeu este cel care ne ofera linistea cea adevarata.

Daca merg in parc, procedez la fel. Dumnezeu a creat multa frumusete. Sa ne bucuram de ea si sa-L slavim pentru tot ce a creat.

Da @antoniap poti sa faci asta uneori,sa te bucuri de cateva momente de liniste in oras,cu Dumnezeu in suflet.

Sfantul Nicolae Velimirovici ii scria unei femei apasata de o mare tristete, urmatoarele cuvinte:

"Scrii ca te chinuie o tristete de neinvins si inexplicabila. Trupeste esti sanatoasa, casa ti-e plina, dar inima iti e pustie. De fapt, inima iti este plina de intristare intunecata. Te duci, din obligatie, la distractii si spectacole, dar asta iti mareste si mai mult intristarea. Pazeste-te bine, aceasta este o boala primejdioasa a sufletului. Ea poate sa omoare sufletul cu totul. Biserica priveste o asemenea intristare ca pe un pacat de moarte – fiindca, potrivit spuselor apostolului, sunt doua feluri de intristare: o intristare dupa Dumnezeu, care aduce pocainta spre mantuire, si intristarea acestei lumi, care aduce moarte. La tine este – e limpede – al doilea fel de intristare.

Intristarea dupa Dumnezeu vine asupra omului cand acesta isi aduce aminte de pacatele sale, si se caieste, si striga catre Dumnezeu. Sau cand cineva se intristeaza pentru pacatele altor oameni. Sau cand cineva are ravna pentru credinta lui Dumnezeu, si vede cu intristare cum oamenii cad de la credinta. Dumnezeu intoarce aceasta intristare in bucurie.

Asa cum ii descrie Pavel pe apostoli si pe toate adevaratele slugi ale lui Hristos, spunand ca sunt ca niste intristati, dar care deopotriva se veselesc. Se veselesc, fiindca simt puterea si apropierea lui Dumnezeu. Si primesc mangaiere de la Dumnezeu. Asa graieste si Psalmistul: Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit. Intristarea sfintilor seamana cu niste nori prin care straluceste soarele mangaierii – iar intristarea ta seamana cu o eclipsa de soare.

Trebuie sa fi avut multe ticalosii si pacate mai marunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de insemnatate, si nu le-ai marturisit si pocait. Ca un paienjenis vechi, ele s-au indesit in jurul sufletului tau, si s-au facut ca un cuib pentru marea intristare pe care puterea cea rea draceasca o intretine cu rautacioasa bucurie in tine.

Drept aceea, cerceteaza-ti intreaga viata, fa-ti un examen necrutator si marturiseste totul la spovedanie. Prin spovedanie vei curata si aerisi casa sufletului tau. Si va intra in tine aerul proaspat si sanatos de la Duhul lui Dumnezeu. Dupa aceea, incepe sa faci cu vitejie tot ce este bine. incepe, sa zicem, cu milostenia in numele lui Hristos. Adu-ti aminte: in numele lui Hristos. Hristos va vedea si va simti asta, si degraba iti va darui bucurie, iti va darui bucurie negraita, bucurie pe care numai El o da si pe care nici o mahnire ori chin ori putere draceasca nu o poate intuneca. Citeste Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele intristate, cartea mangaierii.

Domnul sa te bucure in curand!"

Recomandare:
 

"TRISTETEA - RANA GREA A SUFLETULUI CONTEMPORAN" Preot Ioan C. TESU
Editura "Credinta stramoseasca" IASI 2005