in loc de :D este acolo doua puncte si un D

Te consideri vrednica sa te impartasesti zilnic? Eu unul nu.

NU MA CONSIDER VREDNICA.Ceea ce am scris este pentru cei vrednici care presupun ca nu ar indrazni sa-si puna o astfel de intrebare(din cauza smereniei lor).

??? Cind am scris acel add post m-am gindit cit de minunat e lucru asta--sa te poti impartasi zi de zi--apoi m-am gindit si la preoti cit de fericiti sunt cind savirsesc Sfinta Liturghie si apoi se impartasesc...si m-am gindit si la primi crestini care isi cunosteau foarte bine credinta ...eu stiu ca sunt tare nevrednica si Dumnezeu stie nevrednicia mea ???...deci va rog sa nu ma intelegeti gresit pentru ca n-am scris cu gindindul ca eu as putea sa ma impartasesc zi de zi ???

NiCcoleta, iarta-ma daca te-am suparat. Tocmai pentru ca Euharistia este cea mai mare taina a Bisericii, este foarte important sa fim pregatiti pentru impartasire prin post, spovedanie si rugaciune. Ori, cati dintre noi ar putea sa tina post permanent, sa se spovedeasca in fiecare zi si sa se roage in fiecare ceas? Monahii, am putea spune. Iata ca ei ar putea intr-adevar sa se impartaseasca zilnic, dar din smerenie nu o vor face.

Iertati-ma ca nu stiu sa-mi spun punctul de vedere ca sa fie pe intelesul tuturor.
Aveti dreptate prin ceea ce spuneti.

Cine e "vrednic" sa se impartaseasca cu Hristos? Sub acest aspect, nici preotul nu e vrednic, nici sa-I slujeasca, dar sa se impartaseasca. Staretul Efrem de la Vatopedu spunea: "Nu sunt vrednic, dar ca sa devin vrednic, ma impartasesc." Ascultati-l pe Savatie Bastovoi, care la predica de la "Intrarea Maicii Domnului in Biserica" (este pe net) spune: "De cine sa ascultam, daca nu de Hristos, Care spune: "Luati, mancati... Beti dintru acesta TOTI... Si sa nu ascultam de cei care, nici ei nu intra, nici pe altii nu-i lasa sa intre". Asa ca raportarea sub aspectul vredniciei este total gresita. Este important ca duhovnicul sa cerceteze daca pacatele in care ne aflam sunt sau nu opritoare de la impartasire. Daca nu sunt pacate de moarte, in mod normal, ar trebui, daca este constient si responsabil, si a inteles ajutorul care vine din Sfanta Taina, sa nu ne opreasca de la impartasire. Impartasirea la 40 de zile este total necanonica, in afara spiritului Liturghiei, fiind vazuta de Sf. Simeon al Tesalonicului ca o limita a departarii de Hristos... "Nimeni din cei ce iubesc pe Domnul, [b]sa nu treaca 40 de zile fara sa se cuminece[/i], iar cei ce se vor pastra curati, in fiecare duminica, mai ales cei batrani si bolnavi, caci aceasta este taria si puterea."
Ascultati conferinta IPS Serafim "Monahism si Liturghie" in care explica foarte clar starea de plans in care s-a ajuns azi, ca se face pantomima liturgica, iar calugarii au luat obiceiul mirenilor, adica se impartasesc si ei f. rar, dar nu din smerenie, ci din prostia necunoasterii si a invataturilor gresite venite de la "marii duhovnici". As putea da nenumarate exemple de la Sfintii Bisericii (nu de la cei pe care-i considera oamenii sfinti, pentru ca au scris carti care duc sminteala mai departe si dupa moartea lor).
Sf. Teofan Zavoratul scrie unei tinere din lume: "Nu vedem roade clare din Sf. Impartasanie pentru ca ne impartasim rareori. Fa-ti o regula din a lua Impartasania cat de des posibil si vei vedea roadele mangaietoare ale acestei Taine" (Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi, pag. 191)
Sf. Ignatie Briancianinov scrie, talcuind rugaciunea "Tatal nostru": "Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in toate zilele. (Lc. 11,3) Cu cererea este impreunata porunca, indatorirea pusa asupra crestinilor si atat de nebagata in seama acum, a impartasirii zilnice cu Sfintele Taine... Zicand astazi, a aratat ca ea trebuie mancata zilnic, ca primirea ei in ziua care a trecut nu este indeajuns daca in ziua de fata nu o primim din nou..." (Predici la Octoih, pag. 128)
Sf. Ioan Casian: "Nu trebuie sa nu primim duminica Sfanta Impartasanie, fiindca ne stim pacatosi ("smeriti"), ci cu totul mai mult sa ne grabim dornici catre ea, pentru vindecarea sufletului... N-am fi, de altfel, vrednici sa primim nici impartasania anuala, daca ne-am lua dupa unii care, stand in manastiri, in asa chip masoara vrednicia, sfintenia si meritul tainelor ceresti, incat socotesc ca impartasania nu trebuie luata decat de cei sfinti si nepatati si nu mai degraba pentru ca aceasta participare sa ne faca sfinti si curati..." (Convorbiri cu monahii din pustia Egiptului, pag. 722).
As mai putea da multe alte exemple dar ma opresc aici.

1."Atractia si succesul" crestinismului nu se datoreaza "crizei profunde a imperiului roman", ci Invierii Domnului, fapt unic in istoria umanitatii.
2.Afirmatiile tale sunt jignitoare. Crezi ca Mantuitorul Iisus, ca Dumnezeu adevarat si Creator, avea nevoie sa se inspire din mitologia romana atunci cand a spus: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu..."?
3.Agapa este masa dragostei, cuvintele "chef cu manacare de acasa" au conotatie personala, nu apartin Didahiei. "Un dumicat de paine si o gura de vin", fara sfintire, gasesti la sectele neoprotestante.
4.Impartasania n-are nimic comun cu ospatul pascal evreiesc, de fapt toate cele postate de tine sunt afirmatii gratuite, fara nici o sustinere, cu scopul de a creea confuzii, ca si cele din mintea ta.

oricine ar trebui sa participe Duminica cel putin...

Pui problema gresit. Ceea ce trebuie sa constientizam cu totii este NEVREDNICIA de a ne impartasi. Crezi ca esti mai vrednic sa te impartasesti daca o faci rar? Esti la fel de nevrednic. Si-ti dai seama de asta cu cit te apropii mai mult de Dumnezeu. Cu cat esti mai luminat de har, cu atat iti vezi mai bine imperfectiunile. Ar fi bine sa se revina la impartasirea mai deasa, asa cum era practicata in primele secole crestine.