Probabil ca asa este, dar pana a ajunge la o intelegere intelectuala mi-ar place sa stiu ce intelege budistul acela smerit, omul simplu care merge la templu, isi aprinde un betisor, se pune in genunchi si se roaga.

Calitatile sunt diferite - de la persoana la persoana - pentru ca mintile sunt diferite.

Unul se afla la inceputul caii - chiar acum aude pentru prima data cuvantul "Dumnezeu" - altii se afla la mijloc - altii la final...

Intelegerea vacuitatii este o acumulare in intelepciune (intelegere profunda).
Ritualul smerit este o acumulare in forma meritului (bucuriei launtrice).

Ele trebuie ingemanate in rugaciunea zilnica - pentru ca una o genereaza corect pe cealalta.

Cuvintele sunt prelungiri ale inimii.

Putem 'citi' corect inima doar 'citind' natura focului suflurilor care exprima cuvintele (este nevoie de o perceptie directa a persoanei).

In general, inima ne da de gol, fie in sensul rau, fie in sensul bun.

Insa trebuie sa fim atenti ca gustul intelesului cuvintelor poate fi diferit de gustul inimii care le-a rostit.

Fara o intelegere intima a modului cum functioneaza mintea, urcusul spiritual este ca o calatorie in intuneric - pe bajbaite.

Mintea este principalul instrument cu care sondam realitatea in profunzime.

Daca nu-i intelegem mecanismele / reflexele este dificil sa evaluam corect atat metoda cat si rezultatele.

In continuare voi prezenta aspecte dintr-un curs de psihologie aplicata cunoasterii holistice care este predat in manastirile budiste.

Este abecedarul cu care se incepe abordarea spirituala, pentru asezarea pe un fagas rational al efortului, ferit de exagerari si superstitii (corelari incorecte cauza-efect).

DEFINITIE
OBIECT, in abordarea budista, reprezinta orice aspect cogniscibil al realitatii - inclusiv persoanele - in sensul ca pot fi cunoscute.

Obiectele sunt de doua feluri obiecte-posesoare si obiecte non-posesoare.

OBIECT-POSESOR
Definitie: Un obiect-posesor este un aspect functional al realitatii care exprima sau cunoaste un alt obiect.

Obiectele-posesoare sunt de trei feluri:
1. sunete-expresive
2. persoane
3. minti (felurite tipuri de constientizari)

Sunetele sunt de doua feluri: sunete-expresive si sunete neexpresive.

Sunetele expresive sunt "posesoare" pentru ca exprima alte aspecte ale realitatii (mintii care le percepe) decat propria lor natura.

Sunetele neexpresive nu sunt posesoare pentru ca nu au un inteles asociat, altul decat propria lor manifestare. Exemplu: rapaitul ploii, trosnete, suieraturi...


Sunetele expresive sunt denominarile si frazele (propozitii), formate din unitatile structurale bazale: literele.

Literele, in aceasta acceptiune, nu reprezinta pur si simplu expresia lor grafica ci sunt sunetele exprimate vocal.

In scripturi se spune:

Literele sunt generate prin forta motivatiei,
Prin intentia inimii,
Partea profunda a mintii.

Sunetele expresive au o aplicabilitate esentiala in procesul spiritual. Dharma nu poate fi inteleasa si nici pusa in aplicare fara sunete expresive.

Ansamblul invataturilor dharmice mai sunt denumite, din aceasta perspectiva: sunete expresive supreme.

Definitie:

"Persoana" este un "eu" imputat mental in baza oricarui din cele cinci agregate:

- agregatul formei
- agregatul simtirii
- agregatul discriminarii
- agregatul constientizarii - mintile primare / definite ulterior
- factorii compoziti - factorii mentali /definiti ulterior

Se spune ca sunt "agregate" pentru ca fenomenele in baza carora este imputat un "eu" sunt compuse.

------------------------------------------------------
Aplicatiile intelegerii "persoanei" in practica Dharmei (exercitiul contemplativ)

Este necesara o intelegere corecta atat al aspectului conventional al "persoanei", cat si al celui ultim.

Dpdv conventional, functia de baza, intrinseca, a "persoanei" este facerea actiunilor (fara putinta de a se opri - "condamnarea la miscare") si culegerea roadelor acestora.


Intelegand ca "persoana" este, in esenta, pur si simplu o forma de constientizare mentala conditionata de cele cinci agregate, dar ca aceasta nu poate fi identificata la modul ultim in interiorul acestora, incepem sa realizam natura ultima a "persoanei" (dincolo de icoanele mintii).

Realizarea naturii ultime (chipul adevarat - dupa asemanarea dumnezeiasca - FARA ICOANA -) este cea care elibereaza cu adevarat din lanturile procesualitatii (miscarile pacatoase).
---------------------------------------------------------------------

Kelsang Gyatso

Definitie:

Mintea este ceea ce este clar si cunoaste.

Mintea este claritate pentru ca ii lipseste o forma specifica.

(Insa, nu orice fenomen fara forma este claritate. Exemplu: spatiu necompus - nu poseda putere de cognitie).

Tipurile de minti pot fi identificate in baza mai multor criterii:


1. minti grosiere, subtile si foarte subtile


Toate mintile in starea de veghe ale persoanelor obisnuite sunt minti grosiere.
Mintile subtile si foarte subtile devin manifeste pentru acestea doar in somn si procesul mortii. Insa acestea pot deveni active pentru o persoana in rugaciune, care aduce atentia in inima dizolvand toate miscarile grosiere.

2. constientizari senzoriale si constientizari mentale


3.
perceptii directe
cognitii directe
cognitii inferentiale
recognitii
convingeri corecte
perceptii neidentificate
indoieli
constientizari eronate


4
cognitii valide
cognitii invalide


5.
minti primare
factori mentali

Este important sa intelegem relatia dintre minte si trup.

Mintea si trupul, desi se influenteaza reciproc, in fapt sunt continuumuri separate.

De exemplu, persoanele cu profunde realizari spirituale pot realiza separarea mintii de trup si calatori in lumi pure, inaccesibile capacitatilor senzoriale fizice.

Mintea este non-fizica.

Trupul poate fi obstructionat de fenomene fizice, in timp ce mintea nu poate fi obstructionata nici de cele mai subtile manifestari materiale (ex. fotoni - lumina).

Mintea nu poate fi obstructionata de procese tranzitorii.

Astfel, nu poate fi obstructionata nici de timp. Se poate deplasa instantaneu in orice punct spatio-temporal.

Cauza substantiala a mintii este propriul sau continuum anterior.