Cred ca doliul in mare parte se poarta in suflet. Ceea ce noi construim in societate cu imbracamintea in negru, cu barbatii nebarbieriti si alte superstitii este deja un alt cadru. Sunt de acord cu imbracamintea in negru insa nu si cu celelalte aspecte care pana la urma tin de igiena personala si nu de biserica.

Imi pare sincer rau pentru ceea ce treceti. Ceea ce simtiti este un raspuns natural la pierdere. Am traversat si eu aceleasi sentimente si m-a ajutat enorm sa inteleg etapele doliului. Cand a murit prietenul meu din copilarie, acum o luna, mi s-a clatinat realitatea. Am realizat ca totul este efemer si ca trebuie sa ne bucuram de fiecare moment pe care il petrecem cu cinva drag. Am inceput sa caut pe internet tot felul de informatii despre doliu si cum sa-l depasesc. Acest articol https://funerare-nonstop.ro/etapele-...-de-vindecare/ m-a ajutat sa imi dau seama ca nu sunt singur in aceasta calatorie si mi-a oferit o oarecare claritate in mijlocul haosului emotional. Inca nu sunt bine, dar stiu ca la un moment dat voi fi. Eu nu m-am barbierit si nici nu m-am tuns. Nu stiu daca din superstitie sau pur si simplu numai la asta nu ma gandeam. Nu am prea iesit din casa, am stat si am jelit asa ca nu m-a vazut nimeni asa neingrijit. Doar spre mai bine si Dumnezeu sa ne aiba in paza!