Atit de adevarat! Imi amintesc despre ceea ce sfinta Fecioara Maria i-a spus sfintei Lucia (parca, sper sa nu ma insel). Acea sfinta ii spunea Fecioarei despre un razboi si o intreba cum poate sa opreasca razboiul. Iar sfinta Fecioara Maria i-a spus ca razboiul nu e altceva decit exteriorizarea razboiului din sufletul nostru. Daca in sufletul nostru e liniste si pace atunci vom fi capabili sa raspindim noi insine linistea si pacea.

Da surioara, da. Asa spune si Sfantul Serafim.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu si Maicuta Pruncului Sfant sa ne ocroteasca! AMIN+

În veci, Amin!

Totuși, dacă tăceai filozof rămâneai.

nu-mi vine să cred....

Nu înţeleg asemenea absurdităţi şi orori.

Pe de altă parte, deşi sunt un admirator şi un iubitor al limbii lui Cicero şi lui Thomas Aquinas, nu înţeleg nici pe cei care folosesc latinisme pe post de barbarisme, supliciind limba noastră. O, tu, inauguratorule de topic, cu anima umplută de caritate fraternă, îţi transmit vocaţia de renons la verbul "a suplicia-supliciere". Per a contrario, ancestorii noştri din ardeleana şcoală, ai căror erezi mitigaţi ne aflăm, ar muri a doua oară de invidie văzând magnifica lui folosire nu în forumul traian, ci în acela ortodox.

Urechile mele sunt vexatizate şi ochii-mi aflictaţi destul de lecturarea barbarismelor anglilor, sunt persuadat că evitarea suprasuplicierii cu latinobarbarisme sextilpuşcăreşti este plusquamnecesară.

Păi, nu ?

fiți puțin mai explicit...
"sunt persuadat că evitarea suprasuplicierii cu latinobarbarisme sextilpuşcăreşti este plusquamnecesară"
n-am facultatea de limbi în propriul curriculum...

Ăăăă, cum să spun io, adică să zicem cum ştim noi, bre !

"îs convins că ocolirea punerii [limbii] la încă alte munci, cu schimonoseli străineşti de la Râm, precum ale dumisale Sextil a lui Puşcaru, îi musai !"

ar fi fost mai bine, dacă nu mi-ați fi răspuns...ca să nu spun mai mult...
mulțumesc pentru raționamentul acordat...

Ridendo castigat mores, insa nu cred ca era cazul pe topicul de fata, dat fiind tragicul situatiei. Ut humiliter opinor.
@myself – Domnul Dragomir ii sugera initiatorului topicului, intr-o maniera foarte originala sa nu faca abuz (abnormal use) de termeni latini. Pe scurt, ii sugera pe ocolite in stil debonair, sa foloseasca alt termen (e.g. torturat, chinuit, supus unui supliciu etc.) in locul lui „supliciat”, nu de alta, dar in romana, nu prea exista acest cuvant, iar inventarea lui suna a „latinobarbarism”.

Draga Ioana, este evident ca Religia este ceva ce se cladeste, ca baza, pe perfecta libertate a omului care considera ca acea religie e apta sa il reuneasca cu Tatal sau. Fara o relatie intre Creator si creatura, construita si desavarsita pe libertate nu ar mai fi iubire si nici viata.
Pentru mine este din start evident ca orice pedeapsa din cadrul unei religii nu isi are rostul, caci ea nu ar reusi cel mult decat sa instaureze un respect venit din teama, ce ar duce pe adeptii ei la frica, si astfel nu s-ar mai numi oameni, ci niste animale supuse sub amenitarea pedepsei.
Iata si motivul din care am optat sa pun acest articol la stiri. Am considerat mai potrivit.
Dezbaterile erau evidente.
Domnul Iisus, prin faptele si cuvantarile sale, arata in mod clar ca, chiar si acele scrieri si indemnuri ale profetilor si conducatorilor sprituali de dinaintea sa,in care apareau indemnuri la pedepse, nu au avut un sens stric, literar, ci unul spiritual, care sa conduca, prin intuitie pe adeptii religiei la rolul lor temoporar si pregatitor pentru ce urma sa vina.