Forum Crestin Ortodox - Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti?

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15339)

Doamne ajuta!

Tare mult ajuta cuvintele, mai ales acum cand sunt acasa. Cand sunt la servici ajung in stari sufletesti care ma descompun. Intr-adevar, precum spunea si Demetrius, este si de la mine exagerare multa a unor fapte care poate nu sunt chiar asa de negre in realitate si, totodata, sunt si pacate multe din moment ce simt ca trec prin iad, dar, toate aceste adevaruri nu micsoreaza durerea, mania, framantarile. Si, dupa ce se linistesc, cand ma uit inapoi la ce am simtit, greu ma recuperez ca optimism sau nadejde pentru ca acu 10 minute ma rugam la Dumnezeu sa nu urasc desi simteam puternic pornirea asta, deci eram cam urata in fata Lui, iar acum cum ma mai gandesc iar la bine si la pace cand inca nu pot renunta la gandul rau fata de ce s-a intamplat, fata de mine si fata de persoana cu care am avut supararea. Nu o data ma gandesc ca si ea sufera din moment ce nici macar nu realizeaza cata framantare poate face prin deciziile si faptele ei, deci si ea este in stramtorare sufleteasca. Se perpetueaza pacatele, greselile, uratul si eu sunt actor in jocul asta. Supararea ca se intampla atat de urat cum se intampla nu trece asa usor, uneori ca o mutilare a sufletului ca nu vezi cale de iesire. Drept este ca si eu, si cred ca si ea, dorim (ca suntem oameni doar) pace, bunaintelegere si armonie ca stari sufletesti. Pacat, pacat ca stam exact in cele mai urate manifestari omenesti in schimb si ca ne chinuim zilele si sufletul intr-un hal fara de hal.

Va multumesc tuturor si Doamne da sa avem rabdare si putere!
Va multumesc pentru ganduri si impartasiri alte unor intamplari de viata prin care treceti si voi.

Doamne ajuta!

Citat:

În prealabil postat de Ekaterina (Post 463019)

Din experienta am vazut ca oriunde ai merge, orice ai face, trebuie sa existe un ghimpe si asta nu pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca poti intalni foarte des oameni rai, care se hranesc din conflicte, gasesc placere in acest mod de a fi. Este extrem de greu cand ai parte de aceste stari zilnic. Citind postarea ta, ma gandeam ca este bine totusi ca este vorba de serviciu (in sensul ca situatia are o iesire, cand vei schimba locul de munca vei uita de existenta acelei persoane).

Dezicia de a schimba locul de munca este una grea, asa cum a spus si Glykys, vremurile sunt tulburi. Sunt in asentimentul Annytei, poti vorbi cu duhovnicul sa te ajute sa iei o hotarare, el este cel mai in masura. Am trecut si eu la locul de munca printr-o experienta asemanatoare si stiu cat de greu este, cu toate ca faceam totul cu mare bucurie si pasiune, aveam o colega mult mai in varsta fata de noi, care facea voluntariat si pentru asta era foarte apreciata de superiori, dar ne face ziua amara si multa suparare ne pricinuia. O colega cu totul deosebita din echipa, plangea zilnic din cauza ei si voia sa isi caute alt loc de munca, nu mai suporta. Cu toate ca nu este o solutie ideala ( asa cum este rugaciunea, care poate tot) poti incerca si tacerea. De multe ori cand ma simt provocata imi impun sa tac si imi zic in gand: Pune Doamne staja gurii mele.

Asa este,poate cu unele persoane tacerea da roade,dar sa stii ca pe altele le atata si mai tare,si chiar insista si ma intreaba de ce nu zic nimic?!?!
Pana si tacerea o interpreteaza gresit,caci ele au un gust nestavilit de harta si daca iti vezi de treaba si ignori tot circul creat de ele,nu au cum sa se simta satisfacute,ziua este prea plictisitoare pt ele.

Ele vin la serviciu dornice sa puna lumea la punct,sunt flamande de intrigi,de evenimente in care cineva s-a facut de ras,a fost slab sau a patit ceva;vin aratand nefericite,incruntate,suparate incat pe buna dreptate te intrebi cine este mai nefericit in realitate,tu sau ele?
Primul lucru pe care il fac cand vin la serviciu este sa-i verifice pe altii daca au gresit ceva ca sa le poata face o remarca badarana sau o suparare;de fapt nimeni nu greseste insa la analiza lor scrupuloasa tot gasesc ici colo o urma de scandal.
Si sa vezi atunci satisfactie!

Ultima data,am facut o gluma cand a incercat sa-mi dea ordine.

Pana la sfarsitul zilei trebuia sa fac un raport,insa daca datele pt raport nu vin de la clientii respectivi si tu trebuie sa pleci acasa,cel care ramane dupa tine il va face(sau nu-l va face,il va lasa pt primul care vine dimineata);asa ca ea mi-a spus pe un ton taios sa verific daca nu am primit datele sa fac raportul pana plec.I-am spus ca nu au venit,apoi spre plecare am facut o gluma cu managerul spunandu-i ca ma voi intoarce de acasa dupa vreo 2 ore sa termin musai raportul(desi la lucru mai erau inca vreo 3).Am ras copios.

Pe mine m.a ajutat Sfanta Parascheva. Am avut si eu ganduri negre, rautati care nu imi dadeau pace... Am mers la Manastirea Samurcasesti din comuna Ciorogarla, unde este vesmantul Sfintei Parascheva. Nu iti spun ce am simti... Abia daca puteam sa pun mana pe Sfintele haine... Imi era rau, ma durea capul... totate gandurile urate imi treceau prin minte. Dupa ce m.am rugat si am stat asa toata slujba, cu mana pe racla... am simtit (dupa mult timp) liniste. De atunci, cand am astfel de probleme merg la Sfanta Parascheva.
Sfatul meu este a lupti. Sa taci cand te ataca, sa nu raspunzi cu rau la rau. Raspunde prin tacere prima data, apoi prin bunatate. O sa reusesti!
Si eu am trecut prin aceste lucruri cu o persoana care ma vorbea de rau de cate ori avea ocazia. Am vorbit cu cei din familie, cu preotul duhovnic (ca sa ma mai descarc) , dar initial am vrut sa ii raspund cu aceeasi moneda.
Dupa ce s.a mai atenuat conflictul a venit sa imi spuna ca ii pare rau si ca sunt o persoana deosebita deoarce alta in locul meu ar fi batut.o. A recunoscut cat a gresit. Parca nu imi venea sa cred cand mi.a spus aceste lucruri dupa ce ma facuse in toate felurile...
Ca sa treci mai usor prin aceasta lupta, gandeste-te la cate a indurat Domnul Isus de la noi... si cat indura mereu cu fiecare pacat pe care il facem.
Domnul sa te ajute!

Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin.(Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia XI).

Citat:

În prealabil postat de Ekaterina (Post 463092)

Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin.(Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia XI).

De ce oare,de ce oare nu ne amintim asta cand lumea ne cearta,ne ocareste sau ii auzim punand la cale lucruri marsave pt noi?
De ce nu ne amintim de rugaciune?
Eu una imi amintesc mai tarziu,prima data ma supar si ma mahnesc in sinea mea.

a...eu ma inchid in mine....de multe ori ma izolez.....e multa lume rea in jur, fitoasa, orgolioasa, snoaba....in special la noi...rari mai gasesti oameni adevarati...de fapt sa nu ne mai mire nimic....suntem ceea ce producem.......o lume submediocra.....care vrea sa para mai puternica decat este.....si de fapt e una foarte mediocra...

Şi eu am avut probleme mari cu o colegă de serviciu, care mai târziu mi-a fost şi şefă... Cred că vina era de ambele părţi, ea încerca să mă domine, mie nu îmi convenea... Plus alte aspecte concrete pe care nu le mai detaliez. Trebuie să recunosc că m-a şi ajutat într-o anumită perioadă şi aş spune că ne-am despărţit în termeni cordiali. În rest nu am avut şi nu am probleme cu colegii, cel puţin nu din cele care să mă afecteze prea mult.
Se pare că sunt o privilegiată :-)

Daca dau de lucruri care imi macina sufletul, studiez problema pe toate partile: lumeste si duhovniceste. Daca se poate rezolva lumeste, o rezolv lumeste. Cu blandete ori cu o mustrare mai aspra. Daca problema e foarte grava, atunci incerc o oarecare detasare, incerc sa gasesc explicatii duhovnicesti ale situatiei, incerc sa iert si sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea putere sa suport situatia sau sa ma ajute cum stie si cum poate.

Cand eram mica, eram extrem de zgarcita, iar pierderea sau furtul unui obiect era pentru mine un prilej de suparare foarte mare. Pana cand am inceput sa fac milostenii pentru bunicii pe care nu i-am cunoscut, am avut numeroase pagube unele cauzate de furturi, altele din alte cauze. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, trec mai usor peste astfel de probleme si, cand vad ca nu gasesc un obiect, incerc sa-mi inchipui ca l-am dat de pomana. Uneori il gasesc, alteori nu e si pace! Totusi, pana ajung aici, ma consum mai mult sau mai putin, in functie de starea mea duhovniceasca.

Dumnezeu sa ne ajute! Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi dar poate experienta mea te va ajuta macar un pic. Am avut si eu la un moment dat un coleg pentru care am simtit ranchiuna si nu putin timp, ci vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceste sentimente. Era un chin pentru mine sa-l vad in fata mea. La un moment dat am trecut printr-o perioada foarte grea si, la sfatul unor prieteni, am urmat o consiliere psihologica unde am aflat ca pana nu infrunt situatia nu este cale de revenire. Sunt diverse cai de a infrunta situatia: pe unii oameni ii ajuta simbolismele (de exemplu sa vorbesti cu o perna imaginandu-ti ca este colegul/a), altii o fac in mod direct (si cazul meu) spunandu-i acelei persoane intr-un mod asertiv, calm (nu in modul "hai ca iti arat eu tie", ci din contra cand simti ca vrei cu adevarat sa faci pace - eu am ocolit de cateva ori sa vorbesc cu acea persoana deoarece simteam ca nu era momentul) ca nu-ti convine situatia, ca nu-ti place ce simti pentru ea si ca ai vrea sa fie altfel (adica sa fie pace). Dar toate acestea cu rugaciune catre Maica Domnului si Sfantul protector al acelei persoane si al tau ca sa va deschida inimile si mintea amandurora. La mine a mers de minune si, dupa doi ani de conflicte in sufletul meu, nici nu mai simt ranchiuna pentru acea persoana si am primit de la Dumnezeu si moment de pocainta pentru ceea ce am simtit. Maica Domnului sa iti ajute!

Citat:

În prealabil postat de cred_cu_adevarat (Post 462956)

Daca vezi nedreptate de multa vreme si simti cum ti se umple sufletul de amaraciune, necaz, manie, uraciune, ce faci - fugi de situatia care simti ca te apasa sau ramai, fara certitudinea ca vei reusi sa te tii tare - sufleteste vorbind?
Eu am inceput sa citesc un acatist nou pentru mine, al Sfantului Mina. Si acolo spune mult despre paguba si pagubiti. Si citindu-l imi vine in minte persoana care contribuie la tulburarile pe care le am zi de zi. Atunci mi-am dat seama ca treptat adun ura. M-am gandit cam speriata cand am vazut ce e in sufletul meu, daca pot s-o iert pe de-a-ntregul pe acea persoana, din tot sufletul, sa-mi imaginez ca o privesc cu drag. Si mi-a fost tare greu pentru ca efectiv nu exista punct comun cu care sa relationez - nici intelegere nu exista, nici ajutorare reciproca. Pe romaneste - nu da doi bani pe nimic ci raspunde cu ura la ura mea, cu indiferenta si razbunare la necazurile si framantarile nenumarate prin care trec. Concluzia mea a fost ca nu-i doresc raul, dar ca nu ma mai pot suporta pe mine sa trec prin iad si prin atatea si atatea sentimente urate, urate. Cand ies uneori de la servici parca ies din razboi si nu mai am linistea necesara sa ma rog, sa ma gandesc si la frumos si bine, ci sa ma tot stapanesc sa nu revina gandurile urate despre faptele prin care trec sau pe care le vad. Cam asta e rugaciunea mea, sa ma ajute Dumnezeu sa ma stapanesc caci uneori simt ca nu mai pot.
Din mandrie, m-am gandit ca se da in vileag nedreptatea si de aceea reactionez, dar, de fapt, imi dau seama ca se da in vileag rautatea, micimea si uratenia mea.
Voi ce ati face: ati "dezerta", dandu-va demisia sau ati ramane si ati incerca sa va intariti sufletul, simtind ca oarecum sunteti deja la pamant?

Draga mea, ai un serviciu macar...eu sunt somera dupa 21 ani de munca si sunt si singura cu baietelul meu minor....dar ce nu as da sa am un serviciu, si pot sa ma rog pentru persoana care ma sicaneaza si sigur Dumnezeu il va potoli...sunt lucruri mult mult mai grave...boala de exemplu, saracia, ....roaga-te Sfintei Xenia de Sankt -Petersburg sa vezi ca e grabnic ajutatoare...in rest pace si liniste in suflet iti doresc.